Diferența dintre cistită și infecție urinară constă în localizarea, severitatea simptomelor, cauzele și modul în care afectează tractul urinar. Cistita este un tip specific de inflamație a vezicii urinare, cel mai frecvent cauzată de o infecție bacteriană, dar nu exclusiv. Infecția urinară, în schimb, este un termen general care se referă la o infecție bacteriană a oricărei părți a tractului urinar, inclusiv rinichii, ureterele, vezica urinară și uretra.
Cistita reprezintă o inflamație a vezicii urinare, de obicei cauzată de o infecție bacteriană (bacterii precum Escherichia coli), care ajung în vezică prin uretră. Cu toate acestea, cistita poate apărea și din alte cauze, cum ar fi iritația mecanică sau chimică (de exemplu, produse de igienă care irită mucoasa vezicii urinare). Cistita este, așadar, o formă localizată de inflamație sau infecție în vezica urinară și nu afectează alte zone ale tractului urinar.
Infecția urinară (IU), în schimb, este un termen care acoperă infecțiile întregului tract urinar. În funcție de zona afectată, infecțiile urinare sunt clasificate astfel:
Infecțiile urinare pot afecta mai multe părți ale tractului urinar simultan, iar simptomele și tratamentul variază în funcție de locul și severitatea infecției.
Cistita este cauzată cel mai frecvent de bacterii care ajung din exterior prin uretră în vezica urinară, unde provoacă inflamație. În majoritatea cazurilor, bacteria responsabilă este Escherichia coli, o bacterie comună care trăiește în tractul digestiv și poate pătrunde în tractul urinar, mai ales la femei, din cauza proximității uretrei de anus. Totuși, cistita poate apărea și fără o infecție, cauzată de factori iritanți precum utilizarea de produse de igienă agresive, anumite medicamente, activitatea sexuală intensă sau alte proceduri care irită vezica.
Infecția urinară, pe de altă parte, poate fi cauzată de aceleași bacterii (în special Escherichia coli), dar poate implica nu doar vezica, ci și alte părți ale tractului urinar. Infecția poate începe în uretră și se poate extinde către vezică, iar în cazuri mai grave poate ajunge la rinichi (pielonefrită). Infecțiile urinare sunt mai frecvente la femei din cauza anatomiei tractului urinar, iar factorii de risc includ și sarcina, menopauza, anomaliile structurale ale tractului urinar și sistemul imunitar slăbit.
Cistita se manifestă prin simptome locale, specifice inflamației vezicii urinare, cum ar fi:
Infecția urinară are simptome similare cu cele ale cistitei atunci când afectează doar vezica urinară. Totuși, dacă infecția se extinde la nivelul rinichilor (pielonefrită), simptomele pot fi mai severe și pot include:
Astfel, simptomele unei infecții urinare pot varia de la disconfort ușor la simptome grave în cazul infecțiilor renale, în timp ce cistita se limitează la simptome specifice vezicii urinare și este, de obicei, mai ușor de tratat.
Cistita, fiind limitată la vezica urinară, este considerată, în general, o infecție mai puțin gravă și mai ușor de tratat. Totuși, în cazurile de cistită netratată sau recurentă, infecția se poate extinde către uretere și rinichi, transformându-se într-o pielonefrită, care este mult mai gravă și poate duce la complicații renale.
Infecția urinară poate varia de la o simplă inflamație a uretrei sau vezicii până la infecții severe ale rinichilor. În cazul unei pielonefrite, riscurile de complicații sunt mai mari și pot include leziuni renale permanente, sepsis (infecție generalizată a sângelui) sau, în cazuri rare, insuficiență renală. De aceea, infecțiile urinare care afectează rinichii necesită adesea tratament urgent și spitalizare pentru a preveni complicațiile majore.
Cistita este diagnosticată de obicei prin analiza simptomelor și teste de urină, care pot indica prezența bacteriilor și a leucocitelor în urină, semn al unei infecții active. De asemenea, testele pot identifica prezența sângelui în urină (hematurie). În cazurile de cistită recurentă sau persistentă, pot fi necesare teste suplimentare, cum ar fi cistoscopia, pentru a identifica posibile iritații sau leziuni ale vezicii urinare.
Infecția urinară este diagnosticată prin analize de urină similare, dar în cazurile suspecte de pielonefrită (infecție la nivel renal) pot fi necesare analize suplimentare, cum ar fi analize de sânge și imagistica (ecografie renală sau tomografie computerizată) pentru a evalua posibilele complicații și extinderea infecției. Infecțiile renale grave pot necesita o evaluare mai complexă și un tratament agresiv cu antibiotice intravenoase.
Cistita este tratată de obicei cu antibiotice administrate oral, care pot varia în funcție de tipul de bacterie detectată. Tratamentul este, de obicei, scurt și eficient, durând între 3 și 7 zile. În plus, pot fi recomandate analgezice sau antispastice pentru a ameliora disconfortul urinar și durerea abdominală. Cistita non-bacteriană, cauzată de iritații, necesită eliminarea factorului iritant și poate fi gestionată cu antiinflamatoare sau alte măsuri de confort, precum evitarea produselor chimice agresive și hidratarea corespunzătoare.
Infecția urinară, în funcție de gravitate, poate necesita tratamente diferite. Pentru infecțiile renale sau cazurile severe, tratamentul include antibiotice cu spectru larg administrate intravenos și monitorizarea pacientului în spital. În cazurile ușoare, se poate aplica un tratament oral cu antibiotice, similar cu cel pentru cistită, dar durata tratamentului este, de obicei, mai lungă pentru a preveni recurențele sau complicațiile.
Cistita poate fi prevenită prin măsuri care reduc riscul de iritații și infecții ale vezicii urinare. Aceste măsuri includ:
Infecția urinară poate fi prevenită prin măsuri similare, dar în cazurile cu risc crescut (de exemplu, femei însărcinate sau persoane cu predispoziție la infecții renale), pot fi recomandate măsuri suplimentare, cum ar fi suplimentele cu extract de merișor sau probioticele care ajută la menținerea unei flore bacteriene sănătoase. Persoanele cu risc crescut ar trebui să fie atente la semnele incipiente ale infecției urinare și să consulte un medic la primele simptome pentru a preveni complicațiile.
Diferența dintre cistită și infecție urinară este semnificativă în ceea ce privește localizarea, severitatea și riscurile implicate. Cistita este o inflamație specifică a vezicii urinare, care de cele mai multe ori se tratează ușor și prezintă simptome locale, în timp ce infecția urinară poate implica întregul tract urinar, de la uretră până la rinichi. Infecțiile urinare severe, precum pielonefrita, pot duce la complicații majore, ceea ce face ca tratamentul și monitorizarea acestora să fie esențiale. În general, ambele afecțiuni necesită atenție și tratament prompt, iar măsurile preventive pot reduce riscul de apariție a acestora, asigurând sănătatea tractului urinar.
