Definitii

1. [MDA2] spicuit sns [At: DDRF / E: spicui] (Rar) 1-2 Spicuire (1-2). 2. [DEX […]

1. [DEX '09] SPICUITOR, -OARE, spicuitori, -oare, s. m. și f. (Rar) Persoană care spicuiește. […]

1. [DEX '09] SPICUL, spicule, s. n. (Bot.; astăzi rar) Spiculeț (2). [Acc. și: spicul. […]

1. [MDA2] spicula2 vi [At: ALR I, 910/59 / Pzi: 3 ~lează / E: spic] […]

1. [MDA2] spicula1 vt [At: LM / Pzi: 3 ~lează / E: lat spiculare] (Îvr) […]

1. [MDA2] spicula1 vt [At: LM / Pzi: 3 ~lează / E: lat spiculare] (Îvr) […]

1. [DEX '09] SPICULEȚ, spiculețe, s. n. 1. Diminutiv al lui spic; spicușor, spicuț. 2. […]

1. [DEX '09] SPICULEȚ, spiculețe, s. n. 1. Diminutiv al lui spic; spicușor, spicuț. 2. […]

[DETS] SPICULI- „spiculeț”. ◊ L. spicula „spic mic” > fr. spiculi-, engl. id. > rom. […]

1. [DEX '96] GAROFIȚĂ, garofițe, s. f. 1. Diminutiv al lui garoafă. 2. Plantă erbacee […]

[DETS] SPICULI- „spiculeț”. ◊ L. spicula „spic mic” > fr. spiculi-, engl. id. > rom. […]

1. [MDA2] spiculuț sn [At: SFC IV, 147 / Pl: ~i / E: spic + […]

[MDA2] spicurel sn [At: CADE / Pl: ~e / E: spicuri (pll spic) + -el] […]

1. [MDA2] spicurime sf [At: I. GOLESCU. C. / E: spicuri (pll spic) + -ime] […]

1. [MDA2] spicușel sn [At: MAT. FOLK. 1 008 / Pl: ~e / E: spic […]

1. [DEX '09] SPICUȘOR, spicușoare, s. n. Spiculeț. – Spic + suf. -ușor. 2. [MDA2] […]

1. [DEX '09] SPICUȚ, spicuțuri, s. n. (Rar) Spiculeț. – Spic + suf. -uț. 2. […]

[DER] spicălui (-uesc, -it), vb. – (Trans.) A împăna. Germ. spicken, prin intermediul mag. spékelni […]

1. [MDA2] spider sn [At: DN2 / Pl: ? / E: eg, fr spider] (Rar) […]

[MDN '00] SPIDLING SPAI-/ s. n. nume dat unor tăvițe de polistiren expandat, cu lăcașuri […]

« 1 … 907 908 909 … 6.551 »