1. [MDA2] bechet sn vz piket
2. [Șăineanu, ed. VI] Bechet n. comună urbană în județul Doljiu și port pe Dunăre.(înfințat în 1873): 1750 loc. Punct strategic. La 1828 se dete aci o bătălie între Ruși și Turci.
3. [Scriban] bechét V. pichet 2.
4. [DEX '09] PICHET3, (I) pichete, s. n., (II) picheți, s. m. I. S. n. 1. Subunitate însărcinată cu asigurarea securității trupelor aflate în marș sau în staționare. 2. (Adesea urmat de determinarea „de grăniceri”) Subunitate însărcinată în trecut cu paza unui sector al frontierei. ♦ Clădire în care își avea sediul această subunitate. 3. Corp organizat (de militari sau de civili) însărcinat cu apărarea sau cu paza unui obiectiv important, cu stingerea incendiilor într-o întreprindere etc. ♦ (În sintagma) Pichet de grevă = grup de greviști care stau la poarta întreprinderii lor pentru a preveni pe cei din afară despre declanșarea grevei și pentru a împiedica pătrunderea în întreprindere a spărgătorilor de grevă. II. S. m. Țăruș de lemn sau de metal care se înfige în pământ pentru a marca un punct al unei alinieri sau al unui traseu, locul unde urmează să fie plantat un puiet de arbore etc. – Din fr. piquet, germ. Pikett, rus. piket.
5. [MDA2] pichet1 [At: AR (1829), 592/5 / Pl: (rar) ~e / (înv) ~uri, ~e (rar) ~e / E: fr piquet, ger Pichet, rs пикет] 1 sn Subunitate militară însărcinată cu siguranța trupelor în timpul marșului. 2 (Înv; șîs ~ de grăniceri) Subunitate militară cu misiunea de asigurare a pazei unui sector de frontieră. 3 (Îas) Clădire în care se află o astfel de unitate. 4 Detașament militar însărcinat cu apărarea unor obiecte importante. 5 (Îs) ~ de incendiu Subunitate militară sau grup de oameni instruit și înzestrat cu mijloace tehnice pentru stingerea incendiilor. 6 (Îs) ~ de grevă Detașament de muncitori greviști care stau de pază la poarta întreprinderii pentru a aduce la cunoștința muncitorilor din afară știrea despre declararea grevei și pentru a împiedica pătrunderea în întreprindere a spărgătorilor de grevă. 7 sm Țăruș de lemn sau de metal care se înfige în pământ pentru a marca un punct al unei alinieri, al unui traseu etc.
6. [DEX '98] PICHET3, (I) pichete, s. n., (II) picheți, s. m. I. S. n. 1. Subunitate însărcinată cu asigurarea securității trupelor aflate în marș. 2. (Adesea urmat de determinarea „de grăniceri”) Subunitate însărcinată în trecut cu paza unui sector al frontierei. ♦ Clădire în care își avea sediul această subunitate. 3. Grup organizat (de militari sau de civili) însărcinat cu apărarea sau cu paza unui obiectiv important, cu stingerea incendiilor într-o întreprindere etc. ♦ (În sintagma) Pichet de grevă = detașament de muncitori greviști care stau de gardă la poarta întreprinderii lor pentru a preveni pe muncitorii din afară despre declanșarea grevei și pentru a împiedica pătrunderea în întreprindere a spărgătorilor de grevă. II. S. m. Țăruș de lemn sau de metal care se înfige în pământ pentru a marca un punct al unei alinieri sau al unui traseu, locul unde urmează să fie plantat un puiet de arbore etc. – Din fr. piquet, germ. Pikett, rus. piket.
7. [DLRLC] PICHET4, pichete, s. n. 1. Clădire în care este instalat sediul, la graniță, al unei subunități de grăniceri. În fața pichetului de grăniceri se alcătuiau în fiecare dimineață echipele – poștele – de hamali pentru încărcarea vapoarelor acostate la chei. BART, E. 288. Vedem o scenă în care ostașii romani dau foc cu torțele la niște colibe făcute de scînduri... Ai zice că vezi pe columnă pichete de ale grănicerilor romini, din insulele Dunării. ODOBESCU, S. II 280. 2. Subunitate de soldați grăniceri care are misiunea de a păzi frontiera unei țări într-un anumit punct. Îi cerea colonelului să-i mai dea încă vreo cîteva pichete de pază. CAMIL PETRESCU, O. II 487. 2. (În expr.) Pichet de grevă = detașament de muncitori greviști, care stau de gardă la poarta întreprinderilor, pentru a informa pe muncitorii din afară despre declararea grevei și pentru a împiedica vreo agresiune din partea spărgătorilor de grevă. Ne hotărîserăm să facem pichete de grevă. Era rîndul meu. Am plecat, pe seară, de acasă. DEMETRIUS, C. 45. – Pl. și: (învechit) picheturi (BĂLCESCU, O. I 37).
8. [DN] PICHET3 s.n. 1. (În trecut) Punct întărit la frontiera unei țări unde stă de pază un detașament de grăniceri. ♦ Mic detașament de soldați destinat să fie folosit în primul rînd în caz de pericol. ◊ Pichet de incendiu = subunitate de pompieri organizată în cadrul unei instituții sau întreprinderi. 2. Pichet de grevă = detașament de muncitori greviști, care, stînd la poarta întreprinderilor, previn pe muncitorii din afară de declararea grevei și împiedică pe spărgătorii de grevă să acționeze. [Pl. -te, -turi. / < fr. piquet, cf. germ. Pikett].
9. [MDN '00] PICHET3 I. s. n. 1. (în trecut) punct întărit la frontiera unei țări unde stă de pază un detașament de grăniceri. ◊ mic detașament de soldați destinat să fie folosit în primul rând în caz de pericol. o~ de incendiu = subunitate de pompieri organizată în cadrul unei instituții sau întreprinderi. 2. ~ de grevă = detașament de greviști, care, stând la poarta întreprinderilor sau a instituțiilor, previn pe cei din afară de declararea grevei și împiedică pe spărgătorii de grevă să acționeze. II. s. m. țăruș de lemn pentru a marca un punct (pe un traseu etc.). (< fr. piquet, germ. Pikett, rus. piket)
10. [Șăineanu, ed. VI] pichet n. 1. mic detașament de soldați; 2. joc cu 32 de cărți. [Rus. PIKETŬ, (din fr. piquet)].
11. [Scriban] 2) *pichét n., pl. e (fr. piquet, par, țăruș, d. rus. pikét și bekét, turc. beket). Baracă (căsuță) în care staŭ de pază soldațiĭ la frontieră. (Pop. bechet). Mic număr de soldațĭ gata să pornească la primu ordin: pichetu de incendiŭ. Un joc cu 32 de cărțĭ între 2, 3 saŭ patru inșĭ.
12. [DOOM 3] pichet3 (unitate militară) s. n., pl. pichete
13. [DOOM 2] pichet3 (unitate militară) s. n., pl. pichete
14. [DE] BECHET, com. în jud. Dolj, pe Dunăre; 4.334 loc. (1991). Port fluvial. Fabrică de covoare. Stațiune de cercetări pentru ameliorarea nisipurilor. Vestigii ale ale unei importante așezări rurale romane (sec. 2-3).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL