1. [MDA2] ațintare sf [At: MARCOVICI, D. 218 / V: (reg) ațân~ / Pl: ~ări / E: aținta] 1-4 Ațintire (1-4).
2. [DEX '09] AȚINTI, ațintesc, vb. IV. Tranz. A-și îndrepta (ochii, privirea etc.) țintă spre cineva sau ceva; a pironi. – A3 + ținti.
3. [MDA2] ațânta vt vz aținta
4. [MDA2] ațântare sf vz ațintare
5. [MDA2] ațânti vt vz aținti
6. [MDA2] aținta vt [At: MARCOVICI, D. 3/20 / V: (reg) ațân~ / Pzi: ~tez și ațânt / E: a3 + țintă] (Reg) 1-4 A aținti (1-4).
7. [MDA2] aținti vt [At: DA / Pzi: ~tesc / E: a3 + ținti] 1 A îndrepta bătaia unei arme spre o țintă. 2 A-și fixa privirea spre ceva. 3 A-și îndrepta atenția spre ceva. 4 (Fig; rar) A tinde spre un scop.
8. [CADE] ❍AȚINTA (-tez)... = AȚINTI...
9. [CADE] AȚINTI (-tesc) I. vb. tr. 1 ⚔️ A îndrepta o armă spre cineva sau ceva, a ochi ¶ 2 ~ ochii, privirile spre cineva sau ceva (sau asupra unui lucru, asupra cuiva), a-și întoarce privirile spre cineva sau spre ceva, oprindu-Ie cîtva timp în aceeași direcțiune, asupra aceluiași obiect, a-și pironi ochii ¶ 3 Fig.: ~ mintea, inima, atențiunea cuiva. II. vb. refl. A se pironi, a sta fixat, îndreptat în aceeași direcțiune (vorb. de ochi, de priviri): și ochii-mi s’ațintiră pe semnul mîntuinței (ALX.) [👉 ȚINTI].
10. [CADE] ȚINTI (-tesc) vb. tr. 1 = AȚINTI I. 1, 2 ¶ 2 Ⓕ A năzui: nu ținti unde nu poți ajunge (ZNN.) ¶ 3 A tinde, a avea de scop: vorbele maică-si... ținteau a pune frîu îndemnurilor inimii lui (GN.) [țintă].
11. [DEX '98] AȚINTI, ațintesc, vb. IV. Tranz. A-și îndrepta (ochii, privirea etc.) țintă spre cineva sau ceva; a pironi. – A3 + ținti.
12. [DLRLC] AȚINTA vb. I v. aținti.
13. [DLRLC] AȚINTI, ațintesc, vb. IV. 1. Tranz. (Cu privire la ochi, p. ext. la privire, la căutătură) A îndrepta ochii țintă spre cineva sau ceva, a concentra privirea asupra unei ființe sau a unui lucru, a pironi. Căutau cu ochii... ațintiți dușmănos spre cer. PAS, L. I 12. Visam o pescuire minunată, stînd cu ochii ațintiți asupra plutei. SADOVEANU, N. F. 53. Spînul repede își ațintește privirile asupra lui Harap-Alb. CREANGĂ, P. 233. Ochii mei ce-n veci la tine Ațintesc a lor lumine. ALECSANDRI, P. I 144. ◊ (Cu intervertirea complementelor) Omul nalt și slab îl ațintește [pe străin] cu singurul ochi pe care-l avea. SADOVEANU, D. P. 155. ◊ Refl. Ochii tutulor se ațintiră la măiastra și mărturisiră că așa frumusețe... nici c-au mai văzut. ISPIRESCU, L. 283. ◊ (Rar, despre alte organe, p. ext. despre om și manifestări ale lui) Și eu am văzut cîrdurile de dropii, cutrierînd cu pas măsurat și cu capul ațintit la pază acele șesuri fără margine [ale Bărăganului]. ODOBESCU, S. III 14. Urechile erau ațintite spre astă cîntare nepovestită. POPESCU, B. I. 129. Junele, a cărui atențiune era ațintită la cea mai mică mișcare... auzi și el acest zgomot. FILIMON, C. 44. 2. Tranz. (Cu privire la arme de foc) A îndrepta spre o țintă, a ochi. Ațintește pușca asupra fiarei. 3. Intranz. (învechit, impropriu) A aspira, a năzui. a tinde, a ținti. Libertatea-n fața lumii a aprins un mîndru soare, Ș-acum neamurile toate cătră dînsul ațintesc. ALECSANDRI, P.A. 81. – Variantă: (învechit) aținta (ALEXANDRESCU, M. 26) vb. I.
14. [DLRM] AȚINTA vb. I. v. aținti.
15. [DLRM] AȚINTI, ațintesc, vb. IV. 1. Tranz. A-și îndrepta (ochii, privirea etc.) țintă spre cineva sau ceva; a pironi. 2. Tranz. A îndrepta o armă de foc spre o țintă; a ochi. 3. Intranz. (Înv.) A aspira, a năzui, a tinde către... [Var.: aținta vb. I] – Din a3 + ținti.
16. [Șăineanu, ed. VI] ațintì v. a ținti la: 1. a îndrepta vederea spre un punct: ochii tăi ’n zare cu dor îi ațintești AL.; 2. a îndrepta arma la o țintă.
17. [Scriban] ațintésc v. tr. (d. țintă. V. țintesc). Îndrept, pironesc, fixez: șĭ-a ațintit ochiĭ spre el, asupra luĭ.
18. [DOOM 3] aținti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ațintesc, 3 sg. ațintește, imperf. 1 aținteam; conj. prez. 1 sg. să ațintesc, 3 să ațintească
19. [DOOM 2] aținti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ațintesc, imperf. 3 sg. ațintea; conj. prez. 3 să ațintească
20. [IVO-III] ațintesc, -team 1 imp., -tit prt.
21. [DRAM 2021] ațânta, v.t. A fixa, a țintui. – Var. a lui aținti.
22. [DRAM 2015] ațânta, vb. tranz. – A fixa, a țintui. – Var. a lui aținti (< a- + țintă).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL