Definiție și ce înseamnă avrămeasă

1. [DEX '09] AVRĂMEASĂ, avrămese, s. f. (Bot; reg.) Veninariță. [Var.: avrămească s. f.] – Cf. bg., rus. avran.

2. [MDA2] avrămeasă sf [At: PANȚU, PL.2 / Pl: ~mese / E: bg, rs авран] (Bot) 1 Veninariță. 2 (Îc) ~-(și)-cresteneasă Veninariță, cu ramurile ei sterile și cu cele florifere. 3 (Îae)[1] Barba-boierului.

3. [CADE] AVRĂMEASĂ (pl. -ese) sf. 1 🌿 = BARBA-BOIERULUI1 ¶ 2 AVRĂMEAS(C)Ă-(CÎRSTINEAS(C)Ă) = VENINARIȚĂ [comp. rus. bulg. avranū].

4. [DEX '98] AVRĂMEASĂ s. f. (Bot.) Veninariță. [Var.: avrămească s. f.] – Cf. bg., rus. avran.

5. [DLRLC] AVRĂMEASĂ s. f. Veninariță. Frunză verde avrămeasă, Cuce, pasăre frumoasă... ȘEZ.V 45. Frunzuliță avrămeasă, Am muiere scurtă, groasă. TEODORESCU, P. P. 272.

6. [DLRM] AVRĂMEASĂ s. f. (Bot.) Veninariță. [Var.: avrămească s. f.] – Bg. avran, rus. avran (după Avram).

7. [Șăineanu, ed. VI] avrămeasă f. (Banat) buruiană de leac ce crește în livezi numită și milostivă (Gratiola): avrămeasa se culege în Dumineca Rusaliilor, servind ca leac pentru tuse, ca farmec pentru dragoste. [Cf. rus. AVRANŬ, centauree]. V. cârstineasă.

8. [Scriban] avrămeasă f., pl. ese (cp. cu avramă). Veninariță.

9. [DEX '09] AVRĂMEASCĂ s. f. v. avrămeasă.

10. [MDA2] afrămeasă[1] sf vz avrămeasă

11. [DOOM 3] avrămeasă (reg.) (desp. a-vră-) s. f., g.-d. art. avrămesei; pl. avrămese

12. [DOOM 2] avrămeasă (reg.) (a-vră-) s. f., g.-d. art. avrămesei; pl. avrămese

13. [DER] avrămeasă (avrămese), s. f. – Veninariță (Gratiola officinalis). Bg., rus. avran, cu suf. -easă (DAR; Pascu, Suf., 26). După Tagliavini, Arch. Rom., XII, 167, de la numele propriu Avram.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [MDA2] țucălar sm [At: CIAUȘANU, R. SCUT. 89 / Pl: ~i / E: țucal […]
1. [DEX '09] ȚUCĂRĂ adj. (în sintagma) Fasole țucără = soi de fasole cu păstăile […]
1. [MDA2] țudulă sf vz țidulă 2. [Scriban] țudúlă, V. cedulă. 3. [DEX '09] ȚIDULĂ, […]
1. [MDA2] țufircă sf [At: ALR II, 6 420/386 / Pl: ~rce / E: ns […]
1. [MDA2] țuglui sn vz țugui1 2. [DEX '09] ȚUGUI, țuguie, s. n. Vârf de […]
1. [DEX '09] ȚUGUIERE s. f. Faptul de a (se) țuguia. – V. țuguia. 2. […]
1. [DEX '09] ȚUGUIAT, -Ă, țuguiați, -te, adj. Ascuțit, prelungit în formă de țugui. – […]
1. [DEX '09] ȚUGUITURĂ, țuguituri, s. f. (Rar) Țugui. [Pr.: -gu-i-] – Țuguia + suf. […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro