1. [DEX '09] AVERSIUNE, aversiuni, s. f. Sentiment de dezgust sau de antipatie profundă față de cineva ori de ceva. [Pr.: -si-u-] – Din fr. aversion, lat. aversio, -onis.
2. [MDA2] aversiune sf [At: MAIORESCU, D. I, 23 / Pl: ~ni / E: fr aversion, lat aversio, -onem] 1 Repulsie față de cineva sau ceva. 2 Dezgust. 3 Antipatie profundă. 4 Ură.
3. [CADE] *AVERSIUNE sf. Sentimentul pe care-l are cineva cînd nu poate suferi pe cineva sau ceva, ură, desgust, antipatie: tot ce face el îmi inspiră o ~ pe care n’o pot învinge [fr.].
4. [DEX '98] AVERSIUNE, aversiuni, s. f. Sentiment de dezgust sau de antipatie profundă față de cineva sau ceva. [Pr.: -si-u-] – Din fr. aversion, lat. aversio, -onis.
5. [DLRLC] AVERSIUNE, aversiuni, s. f. Sentiment de repulsie, de dezgust față de cineva sau de ceva. A simți aversiune. A inspira aversiune. – Pronunțat: -si-u-.
6. [DLRM] AVERSIUNE, aversiuni, s. f. Sentiment de dezgust față de cineva sau de ceva. [Pr.: -si-u-] – Fr. aversion (lat. lit. aversio, -onis).
7. [DN] AVERSIUNE s.f. Repulsie față de cineva sau de ceva; antipatie profundă; ură. [Cf. fr. aversion, lat. aversio].
8. [MDN '00] AVERSIUNE s. f. repulsie. ◊ antipatie profundă; ură, resentiment. (< fr. aversion, lat. aversio)
9. [Șăineanu, ed. VI] aversiune f. antipatie profundă.
10. [Scriban] *aversiúne f. (lat. avérsio, -ónis, d. avértere, a întoarce. V. înverșunare). Antipatie, repugnanță: a avea aversiune contra cuĭva.
11. [DOOM 3] aversiune (antipatie) (desp. -si-u-) s. f., g.-d. art. aversiunii; pl. aversiuni
12. [DOOM 2] aversiune (dezgust) (-si-u-) s. f., g.-d. art. aversiunii; pl. aversiuni
13. [MDO] aversiune (i-u)
14. [IVO-III] aversiune.
15. [DAS] AVERSIUNE. Subst. Aversiune, repulsie, repugnanță (livr.), oroare, dezgust, silă, greață (fig.), îngrețoșare, scîrbă, scîrboșenie. Adj. Repulsiv (rar), repugnant (livr.), respingător, dezgustător, hidos, oribil, grețos, scîrbos, scîrbavnic (înv.), scîrbelnic (înv.), scîrnav (fig.). Dezgustat, scîrbit. Vb. A-i produce cuiva repulsie, a repugna (livr.), a dezgusta, a îngrețoșa (fig.), a scîrbi; a se dezgusta, a se îngrețoșa (fig.), a se scîrbi, a-i fi (a i se face) cuiva scîrbă, a-l prinde (a-l cuprinde) pe cineva scîrba (o scîrbă). Adv. În (cu, de) silă, în (cu) scîrbă. V. antipatie, dușmănie, neplăcere.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL