1. [DEX '09] AUTOȘENILĂ, autoșenile, s. f. Autovehicul de transport echipat cu șenile. [Pr.: a-u-] – Din fr. autochenille.
2. [MDA2] autoșenilă sf [At: Nom. MIN. I, 10 / P: a-u~ / Pl: ~le / E: auto2- + șenilă] Autovehicul ale cărui roți sunt prevăzute cu șenile, destinat deplasării pe orice fel de teren.
3. [DEX '98] AUTOȘENILĂ, autoșenile, s. f. Autovehicul de transport care are ca organe de rulare șenilele. [Pr.: a-u-] – Din fr. autochenille.
4. [DN] AUTOȘENILĂ s.f. Autovehicul de transport pe șenile. [< fr. autochenille].
5. [MDN '00] AUTOȘENILĂ s. f. autovehicul de transport pe șenile. (< fr. autochenille)
6. [DOOM 3] autoșenilă (desp. a-u-) s. f., g.-d. art. autoșenilei; pl. autoșenile
7. [DOOM 2] autoșenilă (a-u-) s. f., g.-d. art. autoșenilei; pl. autoșenile
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL