1. [DEX '09] AUTOȘENILETĂ, autoșenilete, s. f. Autovehicul de transport echipat cu două șenile în spate și cu roți în față. [Pr.: a-u-] – Cf. autoșenilă.
2. [MDA2] autoșeniletă sf [At: DN3 / P: a-u~ / Pl: ~te / E: autoșenilă + -etă] Autovehicul de transport cu două roți directoare în față și cu două șenile propulsoare în spate.
3. [DEX '98] AUTOȘENILETĂ, autoșenilete, s. f. Autovehicul de transport prevăzut cu două șenile în spate și cu roți în față. [Pr.: a-u-] – Cf. autoșenilă.
4. [DLRM] AUTOȘENILETĂ, autoșenilete, s. f. Autovehicul pentru transportul bunurilor, suspendat pe roți directoare în față și pe două șenile propulsoare în spate. [Pr.: a-u-] – După fr. autochenille.
5. [DN] AUTOȘENILETĂ s.f. Autovehicul de transport cu două roți directoare în față și două șenile propulsoare în spate. [< autoșenilă].
6. [MDN '00] AUTOȘENILETĂ s. f. autocamion echipat cu roți directoare în față și cu șenile propulsoare în spate. (< autoșenilă + -etă)
7. [DOOM 3] autoșeniletă (desp. a-u-) s. f., g.-d. art. autoșeniletei; pl. autoșenilete
8. [DOOM 2] autoșeniletă (a-u-) s. f., g.-d. art. autoșeniletei; pl. autoșenilete
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL