1. [DEX '09] AUTOÎNCĂRCĂTOR, autoîncărcătoare, s. n. Vehicul cu echipament de încărcare, stivuire și descărcare a materialelor. [Pr.: a-u-] – Auto1- + încărcător.
2. [MDA2] autoîncărcător sn [At: DN3 / P: a-u~ / Pl: ~oare / E: auto2- + încărcător] 1 Autovehicul pentru transportul pe distanțe scurte al unor materiale. 2 Vehicul care încarcă automat mărfuri, obiecte etc.
3. [DEX '98] AUTOÎNCĂRCĂTOR, autoîncărcătoare, s. n. Vehicul care încarcă automat o marfă, un obiect. [Pr.: a-u-] – Auto1- + încărcător.
4. [DN] AUTOÎNCĂRCĂTOR s.n. Autovehicul pentru transportul pe distanțe scurte al unor materiale. [< auto2- + încărcător].
5. [MDN '00] AUTOÎNCĂRCĂTOR s. n. autovehicul pentru transportul pe distanțe scurte al unor materiale. (< auto2 + încărcător)
6. [DOOM 3] autoîncărcător (desp. a-u-) s. n., pl. autoîncărcătoare
7. [DOOM 2] autoîncărcător (a-u-) s. n., pl. autoîncărcătoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL