1. [DEX '09] AUTOTURN, autoturnuri, s. n. Autovehicul prevăzut cu o platformă care se poate înălța și roti, folosit la lucrările de instalații și de întrețineri electrice aeriene. [Pr.: a-u-] – Auto2- + turn.
2. [MDA2] autoturn sn [At: LTR2 / P: a-u~ / Pl: ~uri / E: auto2- + turn] Autovehicul echipat cu o platformă care se poate înălța, folosit la lucrările de instalații și întrețineri electrice aeriene.
3. [DEX '98] AUTOTURN, autoturnuri, s. n. Autovehicul prevăzut cu o platformă care se poate înălța și roti, folosit la lucrările de instalații și de întrețineri electrice aeriene. [Pr.: a-u-] – Auto2 + turn.
4. [DLRLC] AUTOTURN, autoturnuri, s. n. Autovehicul cu o platformă care se poate înălța și roti, special construit pentru executarea lucrărilor de conducere a cablurilor aeriene necesare tracțiunii electrice.
5. [DLRM] AUTOTURN, autoturnuri, s. n. Autovehicul prevăzut cu o platformă care se poate înălța și roti, folosit la lucrările de cabluri electrice aeriene. – Din auto2 + turn (după germ. Autoturm[wagen]).
6. [DN] AUTOTURN s.n. (Tehn.) Automobil echipat cu o platformă care se poate înălța, folosit la lucrările în legătură cu firele electrice aeriene. [Pron. a-u-, pl. -nuri. / < auto2- + turn, cf. germ. Autturmwagen].
7. [MDN '00] AUTOTURN s. n. automobil cu o platformă care se poate înălța, la lucrările de reparare a firelor electrice aeriene. (< auto2 + turn)
8. [DOOM 3] autoturn (desp. a-u-) s. n., pl. autoturnuri
9. [DOOM 2] autoturn (a-u-) s. n., pl. autoturnuri
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL