Definiție și ce înseamnă autoeducare

1. [DEX '09] AUTOEDUCARE, autoeducări, s. f. Acțiunea de a se autoeduca și rezultatul ei. [Pr.: a-u-to-] – V. autoeduca.

2. [MDA2] autoeducare sf [At: DN3 / P: a-u-to-e~ / Pl: ~cări / E: autoeduca] Educare de către sine însuși Si: autoeducație (2), (rar) autoeducat1.

3. [DEX '98] AUTOEDUCARE, autoeducări, s. f. Acțiunea de a se autoeduca și rezultatul ei. [Pr.: a-u-to-e-] – V. autoeduca.

4. [DN] AUTOEDUCARE s.f. Acțiunea de a se autoeduca; autoeducație. [< autoeduca].

5. [DEX '09] AUTOEDUCA, autoeduc, vb. I. Refl. A se educa pe sine. [Pr.: a-u-to-] – Auto1- + educa.

6. [MDA2] autoeduca vr [At: DN3 / P: a-u-to-e~ / Pzi: autoeduc / E: auto1- + educa] A se educa.

7. [DEX '98] AUTOEDUCA, autoeduc, vb. I. Refl. A se educa pe sine.[Pr.: a-u-to-e-] – Auto1- + educa.

8. [DN] AUTOEDUCA vb. I. refl. A se educa pe sine. [Cf. it. autoeducare].

9. [MDN '00] AUTOEDUCA vb. refl. a se educa pe sine. (< auto1- + educa)

10. [DCR2] autoeduca vb. refl. I (educ.) A se educa pe sine însuși ◊ „Multilateralitatea se deprinde prin experiență și de la alții (școală, loc de muncă etc.) dar, mai ales, se autoeducă. Cine își pretinde prea puțin, sub posibilitățile sale, izbutește și mai puțin!” I.B. 9 VIII 75 p. 2; v. și autoadapta (1962) (din auto1- + educa; cf. it. autoeducare; DN3, DEX-S)

11. [DOOM 3] autoeduca (a se ~) (desp. a-u-) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă autoeduc, 3 se autoeducă; conj. prez. 1 sg. să mă autoeduc, 3 să se autoeduce; imper. 2 sg. afirm. autoeducă-te; ger. autoeducându-mă

12. [DOOM 2] *autoeduca (a se ~) (a-u-) vb. refl., ind. prez. 3 se autoeducă

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [MDA2] țucălar sm [At: CIAUȘANU, R. SCUT. 89 / Pl: ~i / E: țucal […]
1. [DEX '09] ȚUCĂRĂ adj. (în sintagma) Fasole țucără = soi de fasole cu păstăile […]
1. [MDA2] țudulă sf vz țidulă 2. [Scriban] țudúlă, V. cedulă. 3. [DEX '09] ȚIDULĂ, […]
1. [MDA2] țufircă sf [At: ALR II, 6 420/386 / Pl: ~rce / E: ns […]
1. [MDA2] țuglui sn vz țugui1 2. [DEX '09] ȚUGUI, țuguie, s. n. Vârf de […]
1. [DEX '09] ȚUGUIERE s. f. Faptul de a (se) țuguia. – V. țuguia. 2. […]
1. [DEX '09] ȚUGUIAT, -Ă, țuguiați, -te, adj. Ascuțit, prelungit în formă de țugui. – […]
1. [DEX '09] ȚUGUITURĂ, țuguituri, s. f. (Rar) Țugui. [Pr.: -gu-i-] – Țuguia + suf. […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro