1. [DEX '09] AUTODISTRUGERE s. f. Faptul de a se autodistruge. ♦ Spec. Proprietate pe care o au unele proiectile de a se distruge automat, în cazul când nu și-au atins ținta. [Pr.: a-u-] – Auto1- + distrugere (după fr. autodestruction).
2. [MDA2] autodistrugere sf [At: LTR2 / P: a-u~ / Pl: ~ri / E: autodistruge] 1 Distrugere de către sine însuși Si: (rar) autodistrus1 (1). 2 Distrugere produsă de la sine Si: (rar) autodistrus1 (2). 3 (Mil) Proprietate a unor proiectile de a se distruge automat în cazul în care nu și-au atins ținta.
3. [DEX '98] AUTODISTRUGERE s. f. Faptul de a se distruge singur. ♦ Spec. Proprietate pe care o au unele proiectile de a se distruge automat, după străbaterea unei anumite traiectorii, pentru a nu fi periculoase în cazul în care nu și-au atins ținta. [Pr.: a-u-] – Auto1- + distrugere (după fr. autodestruction).
4. [DLRLC] AUTODISTRUGERE s. f. Proprietate pe care o au unele proiectile (de artilerie antiaeriană sau lansate de pe bordul avioanelor) de a se distruge automat, după străbaterea unei anumite traiectorii, pentru a nu fi periculoase în cazul cînd nu și-au atins ținta.
5. [DLRM] AUTODISTRUGERE s. f. Proprietate pe care o au unele proiectile de a se distruge automat, după străbaterea unei anumite traiectorii, pentru a nu fi periculoase în cazul cînd nu și-au atins ținta. – Din auto1- + distrugere (după fr. autodestruction).
6. [DN] AUTODISTRUGERE s.f. Faptul de a se autodistruge. ♦ Proprietate a unor proiectile de a se distruge automat în cazul în care nu și-au atins ținta. [< autodistruge, după fr. autodestruction].
7. [DEX '09] AUTODISTRUGE, autodistrug, vb. III. Refl. A se distruge singur. [Pr.: a-u-] – Auto1- + distruge.
8. [MDA2] autodistruge vr [At: DN3 / P: a-u~ / Pzi: autodistrug / E: auto1- + distruge] 1 A se distruge pe sine însuși. 2 A se distruge de la sine.
9. [DEX '98] AUTODISTRUGE, autodistrug, vb. III. Refl. A se distruge prin hotărâre proprie sau de la sine.[Pr.: a-u-] – Auto1- + distruge.
10. [DN] AUTODISTRUGE vb. III. refl. A se distruge singur. [< auto1- + distruge, după fr. s’autodétruire].
11. [MDN '00] AUTODISTRUGE vb. refl. a se distruge singur sau de la sine. (după fr. s’autodétruire)
12. [DOOM 3] autodistrugere (desp. a-u-) s. f., g.-d. art. autodistrugerii
13. [DOOM 2] autodistrugere (a-u-) s. f., g.-d. art. autodistrugerii
14. [DOOM 3] +autodistruge (a se ~) (desp. a-u-) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă autodistrug, 3 sg. se autodistruge; conj. prez. 1 sg. să mă autodistrug, 3 să se autodistrugă; imper. 2 sg. afirm. autodistruge-te; ger. autodistrugându-mă; part. autodistrus
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL