1. [MDA2] arzuliu, ~ie a [At: MARDARIE, L. 4116 / V: (înv) ~uriu / Pl: ~ii / E: tc arzulu] (Pop) Înfocat (3).
2. [CADE] ARZULIU, ‡ARZURIU adj. Înflăcărat, cald: și focul înghiață lîngă tine de arzuliu ce ești (CRG.) [arde].
3. [DLRLC] ARZULIU, -IE, arzulii, adj. (Rar, ironic) Arzător, fierbinte. Tu ești Gerilă?... Tu trebuie să fii, pentru că și focul îngheață lîngă tine de arzuliu ce ești! CREANGĂ, P. 240.
4. [DLRM] ARZULIU, -IE, arzulii, adj. (Rar, ir.) Arzător3. – Din arz (prez. ind. al lui arde) + suf. -ul-iu.
5. [Șăineanu, ed. VI] arzuliu a. Mold. înfocat: focul îngheață lângă tine de arzuliu ce ești CR.
6. [MDA2] arzuriu, ~ie a vz arzuliu
7. [Scriban] arzúĭ, -úĭe și arzulíŭ, -íe adj., pl. f. ca m. (turc. arzülü, pofticios). Fam. Arzător, vioĭ, plin de foc: ochĭ arzuĭ. Est. (supt infl. luĭ arz 2). Arzător, care te frige (Cr.).
8. [DER] arzuliu, (arzulie), ad.j – Înflăcărat, aprins, focos. Tc. arzülü „dornic” (DAR; Pascu, Beiträge, 14), cu semantism datorat asocierii cu arz-, de la a arde. După Candrea-Dens., 78, de la arde. Probabil din același cuvînt tc., într-o formă redusă *arzü, care nu ni se pare clară, derivă arzoi (var. arzui), adj. (aprins, înflăcărat, pasionat), pe care DAR îl derivă direct din a arde.
9. [Argou] arzuliu, arzulii, s. m. om violent, bătăuș.
10. [DAR] arzuliu, arzulie, arzulii, adj. (înv. și reg.) aprins, înfocat
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL