1. [MDA2] arzui, ~uie [At: MACEDONSKI, O. III 25 / Pl: ~ / E: arz + -ui] (Rar) 1 a Înfocat. 2 sn (Îs) Vremea -ului Vremea când se făceau plângeri împotriva domnului țării de către boieri sultanului.
2. [Scriban] arzúĭ, -úĭe și arzulíŭ, -íe adj., pl. f. ca m. (turc. arzülü, pofticios). Fam. Arzător, vioĭ, plin de foc: ochĭ arzuĭ. Est. (supt infl. luĭ arz 2). Arzător, care te frige (Cr.).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL