1. [MDA2] arzoi, ~oaie [At: POLIZU / V: (înv) arsoi / Pl: ~, ~oaice / E: pbl arz (pzi al lui arde) + -oi] 1 a (Înv) Torid. 2 a (Înv) Înfocat. 3 sf (Fam) Arzoaică. 4 sf (În descântece, vrăji) Personaj din mitologia populară care arde, incendiază. 5 smf (Reg) Persoană iute, mereu în mișcare, ca și cum ar avea foc sub tălpi. 6 sn (Reg) Mâncare din lapte fiert și mămăligă.
2. [DLRLC] ARZOI, -OAIE, arzoi, -oaie, adj. (Rar) Arzător, dogoritor. Soarele arzoi al Provenței. ODOBESCU, S. I 464. ◊ Fig. Tatăl, om matur și vîrtos, avea scrise pe fața sa păroasă și posomorită și-n ochii săi arzoi și-ncruntați strășnicia caracterului său. ODOBESCU, S. I 65.
3. [DLRM] ARZOI, -OAIE, arzoi, -oaie, adj. (Rar) Arzător3. ♦ Fig. (Despre ochi, p. ext. despre oameni) Ager, vioi. – Din arz (prez. ind. al lui arde) + suf. -oi.
4. [MDA2] arsoi, ~oaie a, sf, sn vz arzoi
5. [Argou] arzoi, s. m. invar. om violent; bătăuș.
6. [DAR] arzoi, arzoaie, arzoi, arzoaie, adj. (înv.) aprins, înfocat
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL