1. [DEX '09] ALINIAT1 s. n. v. alineat.
2. [DEX '09] ALINIAT2, -Ă, aliniați, -te, adj. 1. Care este așezat în linie dreaptă. 2. (Despre țări) Care aparține unei grupări constituite pe baza unui tratat. [Pr.: -ni-at] – V. alinia. Cf. fr. aligné.
3. [MDA2] aliniat1 sns [At: DA / E: alinia] Aliniere.
4. [MDA2] aliniat2 sn vz alineat
5. [MDA2] aliniat3, ~ă a [At: DA / Pl: ~ați, ~e / E: alinia] 1 Așezat în linie dreaptă. 2 (D. țări) Care aparține unei grupări constituite pe baza unui tratat.
6. [CADE] *ALINIAT, sbst. *ALINIARE, *ALINIERE sf. Faptul de a (se) alinia.
7. [DLRLC] ALINIAT2, -Ă, aliniați, -te, adj. Așezat în linie dreaptă. Cînd era sărbătoare... trăsurile încremeneau aliniate În curte, ca la paradă. PAS, L. I 73. Se înșiruie strălucind ogoarele perfect aliniate și satele largi ale acestui prosper ținut. BOGZA, C. O. 190. – Pronunțat: -ni-at.
8. [DLRM] ALINIAT s. n. v. alineat.
9. [DN] ALINIAT s.n. v. alineat.
10. [DEX '09] ALINEAT, alineate, s. n. Rând retras într-un text pentru a marca schimbarea ideii; fragment de text care începe cu un asemenea rând. ♦ Pasaj în articolele de legi. [Pr.: -ne-at. – Var.: aliniat s. n.] – După fr. alinéa.
11. [DEX '09] ALINIA, aliniez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) așeza în linie dreaptă. ♦ Tranz. A îndrepta traseul unei străzi. ♦ Tranz. A așeza un grup de construcții după o linie dinainte stabilită. 2. Refl. (Despre țări) A se asocia într-o grupare pe baza unui tratat. 3. Tranz. a ajusta elementele componente ale unui sistem pentru a-i asigura o bună funcționare. [Pr.: -ni-a] – A3 + linie (după fr. aligner).
12. [MDA2] alinea[1] sf vz alineat
13. [MDA2] alineat sn [At: MAIORESCU, D. II, 181 / P: a-li-ne-at / Pl: ~e / V: ~niat / E: fr alinéa] 1 Rând retras într-un text pentru a marca schimbarea ideii. 2 Fragment de text care începe cu un alineat (1). 3 Pasaj în articolele de legi.
14. [MDA2] alinia [At: CONTEMP., Seria II, 1948, nr. 104, 9/1 / Pzi: ~iez / E: fr aligner] 1-2 vtr A (se) așeza în linie dreaptă. 3 vt A îndrepta traseul unei străzi. 4 vt (Aht) A așeza un grup de construcții după o linie dinainte stabilită. 5 vr (D. țări) A se asocia într-o grupare pe baza unui tratat. 6 vt A ajusta elementele componente ale unui sistem pentru a-i asigura o bună funcționare.
15. [CADE] *ALINEAT (pl. -ate) sn. 1 📰 Începutul unui nou rînd, în scris sau într’o carte, pus ceva mai înăuntru, pentru ca să se deosebească de celelalte; (în graiul tipografilor) „stare” ¶ 2 Întreg pasagiul unui manuscris sau unei cărți socotit de la un rînd de felul acesta pînă la un alt rînd așezat de asemenea ceva mai înăuntru [fr. alinéa].
16. [CADE] *ALINIA (-niez) I. vb. tr. și refl. 1 A (se) așeza în linie dreaptă: nimeni nu s’a gîndit să alinieze copacii de pe această șosea ¶ 2 ~ o stradă, a face ca toate casele de pe acea stradă să fie în linie dreaptă.
17. [DEX '98] ALINIA, aliniez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) așeza în linie dreaptă. ♦ Tranz. A îndrepta traseul unei străzi. ♦ Tranz. A așeza un grup de construcții după o linie dinainte stabilită. 2. Refl. (Despre țări) A se asocia într-o grupare pe baza unui tratat. 3. Tranz. A ajusta elementele componente ale unui sistem pentru a-i asigura o bună funcționare. [Pr.: -ni-a] – A3 + linie (după fr. aligner).
18. [DLRLC] ALINEAT, alineate, s. n. Rînd într-un text scris, care începe mai la dreapta decît celelalte, pentru a marca schimbarea ideii; fragment de text care începe cu un asemenea rînd. ♦ Pasaj în articole de legi. – Pronunțat: -ne-at. – Variantă: aliniat s. n.
19. [DLRLC] ALINIA, aliniez, vb. I. Tranz. A așeza în linie dreaptă, la linie. ◊ Refl. Soldații se aliniază. ♦ (Urbanistică) A îndrepta traseul unei străzi. – Pronunțat: -ni-a.
20. [DLRM] ALINEAT, alineate, s. n. Rînd într-un text care începe mai la dreapta decît celelalte, pentru a marca schimbarea ideii; fragment de text care începe cu un asemenea rînd. ♦ Pasaj în articolele de legi. [Pr.: -ne-at. – Var.: aliniat s. n.] – După fr. alinéa.
21. [DLRM] ALINIA, aliniez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) așeza în linie dreaptă. ♦ Tranz. A îndrepta traseul unei străzi. [Pr.: -ni-a] – Din a3 + linie (după fr. aligner).
22. [DN] ALINEA vb. I v. alinia.
23. [DN] ALINEAT s.n. Rînd într-un text care începe mai dinăuntru decît celelalte pentru a arăta trecerea la altă idee; fragment de text cuprins între două rînduri scrise în acest fel. ♦ Pasaj dintr-un articol de lege. [Pron. -ne-at, pl. -te, -turi, var. aliniat s.n. / cf. fr. alinéa, lat. a linea – de la capăt].
24. [DN] ALINIA vb. I tr., refl. A (se) așeza în linie dreaptă. ♦ tr. A îndrepta traseul unei străzi. [Pron. -ni-a, ger. -iind, var. alinea vb. I. / < linie, după fr. aligner].
25. [MDN '00] ALINEAT s. n. rând mai retras într-un text, care marchează trecerea la o altă idee; fragment de text între două asemenea rânduri. ◊ pasaj dintr-un articol de lege; paragraf. (după fr. alinéa, lat. alinea)
26. [MDN '00] ALINIA vb. I. tr., refl. a (se) așeza în linie dreaptă. II. tr. a îndrepta traseul unei străzi. III. refl. (despre țări) a se asocia într-o grupare pe baza unui tratat. (după fr. aligner)
27. [Șăineanu, ed. VI] alineat n. 1. linie nouă, unde prima vorbă e puțin intrată; 2. pasaj cuprins între două alineate.
28. [Șăineanu, ed. VI] alinià v. a așeza în linie dreaptă, a pune în linie: aliniez o casă, o stradă.
29. [Scriban] *alineát n., pl. e (fr. alinéa, d. lat. a linea, de la linie). Rînd al căruĭ prim cuvînt e maĭ în ăuntru pagineĭ. Locu dintre doŭă rîndurĭ ca acestea.
30. [Scriban] *alíniĭ și -iéz, a -á v. tr. (d. linie; fr. aligner). Așez în linie dreaptă.
31. [DOOM 3] aliniat (desp. -ni-at) adj. m., pl. aliniați; f. aliniată, pl. aliniate
32. [DOOM 2] aliniat adj. m., pl. aliniați; f. aliniată, pl. aliniate
33. [DOOM 3] alineat (desp. -ne-at) s. n., pl. alineate; abr. al./alin.
34. [DOOM 3] alinia (a ~) (desp. -ni-a) vb., ind. prez. 1 sg. aliniez (desp. -ni-ez), 3 aliniază, 1 pl. aliniem; conj. prez. 1 sg. să aliniez, 3 să alinieze; ger. aliniind (desp. -ni-ind)
35. [DOOM 2] alineat (-ne-at) s. n., pl. alineate; abr. al./alin.
36. [DOOM 2] alinia (a ~) (-ni-a) vb., ind. prez. 3 aliniază, 1 pl. aliniem (-ni-em); conj. prez. 3 să alinieze; ger. aliniind (-ni-ind)
37. [MDO] alineat (e-a), pl. alineate
38. [MDO] alinia (i-a) (ind. prez. 3 sg. și pl. aliniază, 1 pl. aliniem, ger. aliniind)
39. [IVO-III] alineat, -te.
40. [IVO-III] aliniez, -niază 3, -niam 1 imp., -niind ger., -niere inf. s.
41. [DER] alineat (alineate), s. n. – Paragraf. – Var. aliniat. Fr. alinéat, cu -t analogic. Var. se explică prin confuzia cu vb. alinia.
42. [DGSSL] ALINEAT 1. Rând distanțat la dreapta (mai rar la stânga) față de celelalte rânduri într-un text, pentru a marca trecerea la altă idee. Rândul care precedă un alineat rămâne incomplet în partea lui finală, dacă fraza se încheie înainte de capătul rândului. 2. Diviziune a textului cuprinsă între două alineate (vezi 1); 3. Procedeu de punctuație* marcând prin alineat (vezi 1) trecerea la altă idee într-un text scris. Corespunde în vorbire unei pauze mai lungi decât cea notată prin punct*. C.S.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL