1. [DEX '09] EMISAR, (I) emisari, s. m., (II) emisare, s. n. I. S. m. Trimis al unei organizații politice sau al unui stat, cu o misiune (secretă); p. gener. persoană trimisă undeva cu o misiune oarecare. II. S. n. 1. Apă care colectează apele murdare provenite de la întreprinderi, așezări umane etc., vărsându-le apoi într-o apă mai mare. 2. Curs de apă permanent care se scurge dintr-un lac. – Din fr. émissaire.
2. [MDA2] emisar, ~ă [At: INSTRUCȚII, 17/37 / V: (înv) ~iu sm / Pl: ~i, ~e / E: fr emissaire] 1 smf Trimis al unui stat sau al unei organizații politice, al unui conducător etc., însărcinat cu o misiune secretă Vz ambasador. 2 smf (Pgn) Mesager. 3 a (Frm; îs) Țap ~ Țap ispășitor. 4 sn Apă care colectează apele murdare din întreprinderi, așezări umane etc. 5 sn Canal sau conductă care colectează apele reziduale adunate într-un lac sau într-un bazin. 6 sn Curs de apă permanent care drenează surplusul de apă dintr-un bazin lacustru. 7 sf Limbă de gheață scursă dintr-o calotă glaciară sau dintr-un ghețar.
3. [CADE] *EMISAR sm. Agent căruia i se încredințează o misiune secretă, în genere puțin onorabilă (să iscodească ceva, să împrăștie vești alarmante, să urzească intrigi, etc.): s’au descoperit niște ~i al guvernului sovietic [fr. émissaire].
4. [CADE] * EMISAR sm. Agent căruia i se încredințează o misiune secretă, în genere puțin onorabilă (să iscodească ceva, să împrăștie vești alarmante, să urzească intrigi, etc.): s’au descoperit niște ~i ai guvernului sovietic [fr. émissaire].
5. [DEX '98] EMISAR, (I) emisari, s. m., (II) emisare, s. n. I. S. m. Trimis al unei organizații politice sau al unui stat, cu o misiune (secretă); p. gener. persoană trimisă undeva cu o misiune oarecare. II. S. n. 1. Apă care colectează apele murdare provenite de la întreprinderi, așezări umane etc., vărsându-le apoi într-o apă mai mare. 2. Curs de apă permanent care drenează surplusul de apă dintr-un bazin lacustru. – Din fr. émissaire.
6. [DLRLC] EMISAR2, emisare, s. n. Canal sau conductă care servește la îndepărtarea apelor adunate într-un loc.
7. [DLRLC] EMISAR1, emisari, s. m. Trimis al unei organizații politice sau al unui stat (de obicei în altă țară) cu o misiune secretă; p. ext. orice persoană trimisă undeva cu o misiune oarecare. V. agent. Ridică ochii turburi la emisarul acesta curios. C. PETRESCU, A. 335.
8. [DLRM] EMISAR1, emisare, s. n. Canal sau conductă care servește la îndepărtarea apelor adunate într-un loc. – După fr. emissaire.
9. [DLRM] EMISAR2, emisari, s. m. Trimis al unei organizații politice sau al unui stat, cu o misiune secretă; p. ext. persoană trimisă undeva cu o misiune oarecare. – Fr. émissaire (lat. lit. emissarius).
10. [DN] EMISAR s.n. 1. Canal sau conductă pentru îndepărtarea apelor dintr-un bazin, dintr-un lac. 2. Limbă de gheață scursă dintr-o calotă glaciară sau dintr-un ghețar. [< fr. émissaire].
11. [DN] EMISAR s.m. Trimis al unui stat, însărcinat cu o misiune specială, secretă; (p. ext.) însărcinat cu o misiune oarecare. [Cf. fr. émissaire, lat. emissarius].
12. [MDN '00] EMISAR2 s. n. 1. colector (1) pentru evacuarea apelor în exces de pe terenurile desecate sau irigate, ori a apelor reziduale. 2. limbă de gheață scursă dintr-o calotă glaciară sau dintr-un ghețar. (< fr. émissaire)
13. [MDN '00] EMISAR1 s. m. trimis, însărcinat cu o misiune (specială); sol. (< fr. émissaire, lat. emissarius)
14. [Șăineanu, ed. VI] emisar m. agent însărcinat cu o misiune secretă.
15. [Scriban] *emisár m. (lat. emissarius, d. emittere, emissum, a trimete afară. V. armăsar). Agent însărcinat c’o misiune secretă. Adj. Țap emisar. V. țap.
16. [MDA2] emisariu sm vz emisar
17. [DOOM 3] emisar2 (trimis) s. m., pl. emisari
18. [DOOM 3] emisar1 (canal) s. n., pl. emisare
19. [DOOM 2] emisar1 (persoană) s. m., pl. emisari
20. [DOOM 2] emisar2 (apă) s. n., pl. emisare
21. [Argou] emisar, emisari s. m. (intl.) complice care supraveghează o locuință ce urmează a fi jefuită pentru a obține obiceiurile proprietarilor.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL