1. [DEX '09] EMISIV, -Ă, emisivi, -e, adj. Referitor la emisie; care are proprietatea de a emite (radiații, lumină); emițător (1). – Din fr. émissif.
2. [MDA2] emisiv, ~ă a [At: NEGULICI / S și: (înv) ~ssiv / Pl: ~i, ~e / E: fr émissif] 1 (Teh; d. corpuri, substanțe, dispozitive etc.) Care are proprietatea de a emite radiații, lumină Si: emitent, emițător. 2 (Îs) Putere ~ă Capacitate a unui corp de a radia o cantitate de energie proporțională cu suprafața sa.
3. [DEX '98] EMISIV, -Ă, emisivi, -e, adj. Referitor la emisiune; care are proprietatea de a emite (radiații, lumină); emițător (1). – Din fr. émissif.
4. [DN] EMISIV, -Ă adj. Referitor la emisie; care are proprietatea de a emite (radiații, lumină); emițător. [< fr. émissif].
5. [MDN '00] EMISIV, -Ă adj. emițător. (< fr. émissif)
6. [DOOM 3] emisiv adj. m., pl. emisivi; f. emisivă, pl. emisive
7. [DOOM 2] emisiv adj. m., pl. emisivi; f. emisivă, pl. emisive
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL