1. [DEX '09] AGRONOMIE s. f. Complex de științe care cuprinde totalitatea cunoștințelor teoretice și practice referitoare la producția agricolă. – Din fr. agronomie.
2. [MDA2] agronomie sfs [At: (a. 1841) URICARIUL VII, 236 / Pl: ~ii[1] / E: fr agronomie, it agronomia, rs агрономи] Știința legilor de cultivare a pământului.
3. [CADE] *AGRONOMIE sf. 🚜 Știința despre lucrarea sistematică a pămîntului [fr.].
4. [DLRLC] AGRONOMIE s. f. Știință care cuprinde totalitatea cunoștințelor teoretice și practice referitoare la cultivarea sistematică a pămîntului.
5. [DLRM] AGRONOMIE s. f. Știință care cuprinde totalitatea cunoștințelor teoretice și practice referitoare la cultivarea sistematică a pămîntului. – Fr. agronomie (< gr.).
6. [DN] AGRONOMIE s.f. Știință care înglobează cunoștințele referitoare la cultivarea sistematică a pămîntului. [Gen. -iei. / < fr. agronomie, cf. gr. agros – cîmp, nomos – lege].
7. [MDN '00] AGRONOMIE s. f. știință care studiază metodele și tehnicile cultivării plantelor și ale creșterii animalelor. (< fr. agronomie)
8. [Șăineanu, ed. VI] agronomie f. teoria agriculturei.
9. [Scriban] *agronomíe f. (d. agronom). Teoria agriculturiĭ științifice.
10. [DOOM 3] agronomie (desp. a-gro-) s. f., art. agronomia, g.-d. agronomii, art. agronomiei
11. [DOOM 2] agronomie (a-gro-) s. f., art. agronomia, g.-d. agronomii, art. agronomiei
12. [DETS] AGRO- „ogor, cîmpie, agrar, agricol”. ◊ gr. agros „ogor, cîmpie” > fr. agro-, it. id., germ. id., engl. id. > rom. agro-. □ ~biocenoză (v. bio-, v. -cenoză1), s. f., totalitate a organismelor vegetale și animale din biotipul agricol; ~biolog (v. bio-, v. -log), s. m. și f., specialist în agrobiologie; ~biologie (v. bio-, v. -logie1), s. f., disciplină care studiază acțiunea legilor biologice asupra culturii plantelor și a creșterii animalelor; sin. biologie agricolă; ~cenoză (v. -cenoză1), s. f., zonă cultivată cu plante agricole; ~ecologie (v. eco-1 v. -logie1), s. f., disciplină care studiază influența factorilor de mediu abiotici asupra creșterii și productivității plantelor de cultură; sin. ecologie agrară; ~ecotip (v. eco1, v. -tip), s. n., ecotip rezultat în urma lucrărilor de ameliorare agrară; ~fil (v. -fil1), adj. (despre plante) care crește pe cîmpuri necultivate; ~fite (v. -fit), s. f. pl., plante de cultură; ~fitocenoză (v. fito-, v.-cenoză1), s. f., fitocenoză formată în terenurile cultivate; ~geolog (v. geo-, v. -log), s. m. și f., specialist în agrogeologie; ~geologie (v. geo-, v. -logie1), s. f., disciplină care studiază rocile pe care s-au format solurile arabile; ~grafie (v. -grafie), s. f., descriere sistematică a terenurilor cultivabile; ~logie (v. -logie1), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul factorilor de vegetație și ai mijloacelor tehnice de ameliorare; ~meteorolog (v. meteoro-, v. -log), s. m. și f., specialist în agrometeorologie; ~meteorologie (v. meteoro- v. logie1), s. f., disciplină care studiază rolul condițiilor meteorologice în dezvoltarea plantelor de cultură; ~nom (v. -nom1), s. m. și f., specialist în agronomie; ~nomie (v. -nomie), s. f., ansamblu de cunoștințe teoretice și practice privind cultivarea sistematică a pămîntului; ~pedologie (v. pedo-2, v. -logie1), s. f., disciplină care se ocupă cu aplicarea metodelor de creștere a fertilității terenurilor; ~tip (v. -tip), s. n., tipul soiului la plantele de cultură; ~zoocenoză (v. zoo-, v. -cenoză1), s. f., biocenoză a faunei agricole; ~zootehnie (v. zoo-, v. -tehnie), s. f., tehnică a cultivării plantelor furajere și a creșterii animalelor domestice; sin. agrozootehnică.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL