1. [DEX '09] AGROBIOLOGIE s. f. Știință care studiază acțiunea legilor biologice generale asupra culturii plantelor și a creșterii animalelor, constituind, totodată, baza teoretică a științelor agronomice. [Pr.: -bi-o-] – Din germ. Agrobiologie, rus. agrobiologhiia.
2. [MDA2] agrobiologie sf [At: CONTEMP., Seria II 1948, nr. 105, 7/11 / P: ~bi-o~ / Pl: ~ii / E: agro- + biologie, cf ger Agrobiologie, rs агробиологи] Știință a dezvoltării plantelor industriale.
3. [DEX '98] AGROBIOLOGIE s. f. Știință care se ocupă cu acțiunea legilor biologice generale asupra culturii plantelor și creșterii animalelor, constituind, totodată, baza teoretică a științelor agronomice. [Pr.: -bi-o-] – Din germ. Agrobiologie, rus. agrobiologhiia.
4. [DLRLC] AGROBIOLOGIE s. f. Știință care are ca obiect studiul legilor biologice generale care acționează în agricultură și al cauzelor fenomenelor care trebuie dirijate în vederea cultivării plantelor agricole. Pedologia înfrățită cu agrotehnica și agrobiologia are sarcina permanentă în agricultura noastră socialistă să asigure recolte sporite cantitativ și îmbunătățite calitativ, să mențină și să sporească fertilitatea solului. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 328, 5 3.
5. [DLRM] AGROBIOLOGIE s. f. Știință avînd ca obiect studiul legilor de dezvoltare a plantelor cultivate și mijloacele prin care se pot obține semințe și plante superioare prin transformarea naturii organismelor vegetale. [Pr.: -bi-o-] – Din agro- + biologie.
6. [DN] AGROBIOLOGIE s.f. Ramură a biologiei care studiază legile de dezvoltare a plantelor cultivate. [Gen. -iei. / cf. fr. agrobiologie < gr. agros – ogor, bios – viață, logos – vorbire].
7. [MDN '00] AGROBIOLOGIE s. f. știință care studiază cultura plantelor și creșterea animalelor prin prisma biologiei. (< germ. Agrobiologie)
8. [DOOM 3] agrobiologie (desp. a-gro-bi-o-) s. f., art. agrobiologia, g.-d. agrobiologii, art. agrobiologiei
9. [DOOM 2] agrobiologie (a-gro-bi-o-) s. f., art. agrobiologia, g.-d. agrobiologii, art. agrobiologiei
10. [DETS] AGRO- „ogor, cîmpie, agrar, agricol”. ◊ gr. agros „ogor, cîmpie” > fr. agro-, it. id., germ. id., engl. id. > rom. agro-. □ ~biocenoză (v. bio-, v. -cenoză1), s. f., totalitate a organismelor vegetale și animale din biotipul agricol; ~biolog (v. bio-, v. -log), s. m. și f., specialist în agrobiologie; ~biologie (v. bio-, v. -logie1), s. f., disciplină care studiază acțiunea legilor biologice asupra culturii plantelor și a creșterii animalelor; sin. biologie agricolă; ~cenoză (v. -cenoză1), s. f., zonă cultivată cu plante agricole; ~ecologie (v. eco-1 v. -logie1), s. f., disciplină care studiază influența factorilor de mediu abiotici asupra creșterii și productivității plantelor de cultură; sin. ecologie agrară; ~ecotip (v. eco1, v. -tip), s. n., ecotip rezultat în urma lucrărilor de ameliorare agrară; ~fil (v. -fil1), adj. (despre plante) care crește pe cîmpuri necultivate; ~fite (v. -fit), s. f. pl., plante de cultură; ~fitocenoză (v. fito-, v.-cenoză1), s. f., fitocenoză formată în terenurile cultivate; ~geolog (v. geo-, v. -log), s. m. și f., specialist în agrogeologie; ~geologie (v. geo-, v. -logie1), s. f., disciplină care studiază rocile pe care s-au format solurile arabile; ~grafie (v. -grafie), s. f., descriere sistematică a terenurilor cultivabile; ~logie (v. -logie1), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul factorilor de vegetație și ai mijloacelor tehnice de ameliorare; ~meteorolog (v. meteoro-, v. -log), s. m. și f., specialist în agrometeorologie; ~meteorologie (v. meteoro- v. logie1), s. f., disciplină care studiază rolul condițiilor meteorologice în dezvoltarea plantelor de cultură; ~nom (v. -nom1), s. m. și f., specialist în agronomie; ~nomie (v. -nomie), s. f., ansamblu de cunoștințe teoretice și practice privind cultivarea sistematică a pămîntului; ~pedologie (v. pedo-2, v. -logie1), s. f., disciplină care se ocupă cu aplicarea metodelor de creștere a fertilității terenurilor; ~tip (v. -tip), s. n., tipul soiului la plantele de cultură; ~zoocenoză (v. zoo-, v. -cenoză1), s. f., biocenoză a faunei agricole; ~zootehnie (v. zoo-, v. -tehnie), s. f., tehnică a cultivării plantelor furajere și a creșterii animalelor domestice; sin. agrozootehnică.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL