1. [DEX '09] AGRONOM, -Ă, agronomi, -e, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în agronomie. – Din fr. agronome.
2. [MDA2] agronom sm [At: DEȘLIU, G. 48 / Pl: ~i / E: fr agronome] 1 Specialist în ramura economiei agricole. 2 Organizator al producției agricole.
3. [CADE] *AGRONOM sm. 🚜 Cel ce cunoaște bine știința agriculturii, studiază de aproape îmbunătățirile ce s’ar putea aduce lucrării pămîntului și îndrumează spre o cultură mai sistematică a cîmpului [fr. < gr.].
4. [DEX '98] AGRONOM, -Ă, agronomi, -e, s. m. și f. Specialist în agronomie. – Din fr. agronome.
5. [DLRLC] AGRONOM, agronomi, s. m. Specialist în ramura economiei agricole, organizator al producției agricole. Inginer agronom.
6. [DLRM] AGRONOM, agronomi, s. m. Specialist în agronomie. – Fr. agronome (< gr.).
7. [DN] AGRONOM, -Ă s.m. și f. Specialist în agronomie. [< fr. agronome, cf. gr. agronomos].
8. [MDN '00] AGRONOM, -Ă s. m. f. specialist în agronomie. (< fr. agronome)
9. [Șăineanu, ed. VI] agronom m. cel versat în agricultură.
10. [Scriban] *agronóm m. (vgr. agronómos, d. agrós, ogor, și nomós, împărțire, d. némo, ĭaŭ, conduc). Care știe agricultura științifică.
11. [DOOM 3] agronom (desp. a-gro-) s. m., pl. agronomi; abr. agr./agron.
12. [DOOM 2] agronom (a-gro-) s. m., pl. agronomi; abr. agr./agron.
13. [DETS] AGRO- „ogor, cîmpie, agrar, agricol”. ◊ gr. agros „ogor, cîmpie” > fr. agro-, it. id., germ. id., engl. id. > rom. agro-. □ ~biocenoză (v. bio-, v. -cenoză1), s. f., totalitate a organismelor vegetale și animale din biotipul agricol; ~biolog (v. bio-, v. -log), s. m. și f., specialist în agrobiologie; ~biologie (v. bio-, v. -logie1), s. f., disciplină care studiază acțiunea legilor biologice asupra culturii plantelor și a creșterii animalelor; sin. biologie agricolă; ~cenoză (v. -cenoză1), s. f., zonă cultivată cu plante agricole; ~ecologie (v. eco-1 v. -logie1), s. f., disciplină care studiază influența factorilor de mediu abiotici asupra creșterii și productivității plantelor de cultură; sin. ecologie agrară; ~ecotip (v. eco1, v. -tip), s. n., ecotip rezultat în urma lucrărilor de ameliorare agrară; ~fil (v. -fil1), adj. (despre plante) care crește pe cîmpuri necultivate; ~fite (v. -fit), s. f. pl., plante de cultură; ~fitocenoză (v. fito-, v.-cenoză1), s. f., fitocenoză formată în terenurile cultivate; ~geolog (v. geo-, v. -log), s. m. și f., specialist în agrogeologie; ~geologie (v. geo-, v. -logie1), s. f., disciplină care studiază rocile pe care s-au format solurile arabile; ~grafie (v. -grafie), s. f., descriere sistematică a terenurilor cultivabile; ~logie (v. -logie1), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul factorilor de vegetație și ai mijloacelor tehnice de ameliorare; ~meteorolog (v. meteoro-, v. -log), s. m. și f., specialist în agrometeorologie; ~meteorologie (v. meteoro- v. logie1), s. f., disciplină care studiază rolul condițiilor meteorologice în dezvoltarea plantelor de cultură; ~nom (v. -nom1), s. m. și f., specialist în agronomie; ~nomie (v. -nomie), s. f., ansamblu de cunoștințe teoretice și practice privind cultivarea sistematică a pămîntului; ~pedologie (v. pedo-2, v. -logie1), s. f., disciplină care se ocupă cu aplicarea metodelor de creștere a fertilității terenurilor; ~tip (v. -tip), s. n., tipul soiului la plantele de cultură; ~zoocenoză (v. zoo-, v. -cenoză1), s. f., biocenoză a faunei agricole; ~zootehnie (v. zoo-, v. -tehnie), s. f., tehnică a cultivării plantelor furajere și a creșterii animalelor domestice; sin. agrozootehnică.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL