Stentul și bypass-ul sunt două proceduri medicale utilizate pentru a trata bolile arteriale, în special bolile coronariene, care afectează circulația sângelui către inimă. Aceste proceduri au scopul de a restabili fluxul sanguin către miocard (mușchiul inimii) atunci când arterele coronare sunt îngustate sau blocate de ateroscleroză (depuneri de plăci de grăsime). Deși ambele intervenții vizează același obiectiv – îmbunătățirea circulației sângelui și prevenirea infarctului miocardic – există diferențe majore în metodă, complexitate și indicații medicale.

1. Definiția stentului

• Stentul coronarian este un mic dispozitiv tubular, de obicei realizat din metal, care este introdus în arterele coronare pentru a le menține deschise. Procedura de plasare a unui stent se numește angioplastie coronariană. Aceasta implică dilatarea unei artere îngustate sau blocate cu ajutorul unui balon montat la capătul unui cateter. După ce artera este lărgită, stentul este plasat pentru a preveni re-îngustarea acesteia. Stentul acționează ca un schelet care menține pereții arteriali deschiși și permite circulația normală a sângelui către inimă.
• Stenturile pot fi de două tipuri:
  • Stenturi metalice simple (BMS - bare metal stents): realizate dintr-o plasă metalică.
  • Stenturi cu eliberare de medicamente (DES - drug-eluting stents): sunt acoperite cu medicamente care previn formarea țesutului cicatricial și reduc riscul de re-stenoză (re-îngustarea arterei).

2. Definiția bypass-ului coronarian

• Bypass-ul coronarian este o intervenție chirurgicală complexă care presupune crearea unui nou traseu pentru sânge, ocolind porțiunile blocate sau îngustate ale arterelor coronare. Se utilizează vase de sânge din alte părți ale corpului (de obicei vene din picioare sau artere din piept sau braț) pentru a crea un "pod" (bypass) peste arterele afectate. Astfel, sângele poate ocoli secțiunile blocate ale arterelor și ajunge în mod corespunzător la mușchiul inimii.
• Bypass-ul este cunoscut sub numele de chirurgie de bypass coronarian (CABG - Coronary Artery Bypass Grafting). Aceasta este una dintre cele mai complexe intervenții cardiace și este efectuată, de obicei, pe inimă deschisă, sub anestezie generală. Procedura necesită secționarea sternului pentru a avea acces la inimă.

3. Indicațiile medicale și utilizarea

• Stentul este recomandat de obicei pentru pacienții cu boală coronariană ușoară până la moderată. Este o opțiune potrivită atunci când blocajele arteriale sunt localizate și nu sunt foarte extinse. De asemenea, angioplastia cu stent este utilizată în situații de urgență, cum ar fi infarctul miocardic acut, pentru a restabili rapid fluxul de sânge către inimă și a limita deteriorarea mușchiului cardiac.
  • Avantajele stentului includ faptul că este o procedură minim invazivă, cu o perioadă de recuperare mult mai rapidă decât bypass-ul. Procedura durează câteva ore și pacientul poate fi externat în câteva zile, revenind rapid la activitățile zilnice.
  • Stenturile sunt preferate atunci când blocajele sunt într-o singură arteră coronariană sau când problemele sunt izolate și pot fi rezolvate prin dilatarea arterei și plasarea stentului.
• Bypass-ul coronarian este indicat atunci când boala coronariană este extinsă, afectând mai multe artere sau când există leziuni severe care nu pot fi rezolvate eficient prin angioplastie. Bypass-ul este recomandat mai ales în cazurile în care arterele sunt blocate în mod semnificativ sau atunci când sunt afectate arterele coronare principale, cum ar fi artera coronariană stângă, care alimentează majoritatea mușchiului cardiac.
  • Bypass-ul este indicat și pentru pacienții cu diabet, deoarece aceștia au un risc mai mare de complicații și de re-îngustare a arterelor tratate prin stent.
  • Procedura de bypass este mai invazivă și necesită o perioadă de recuperare mai lungă. Pacienții pot necesita spitalizare de aproximativ o săptămână și o perioadă de câteva luni de recuperare completă.

4. Complexitatea procedurii

• Stentul este o procedură minim invazivă, realizată prin cateterism. Un cateter (un tub subțire) este introdus printr-o arteră din braț sau picior și ghidat până la arterele coronare afectate. Odată ajuns la locul îngustării, un balon este umflat pentru a deschide artera, iar stentul este plasat pentru a menține vasul deschis. Procedura durează între 30 de minute și câteva ore, în funcție de complexitatea cazului, și pacientul poate reveni la activitățile normale într-un interval de câteva zile.
• Bypass-ul coronarian, în schimb, este o intervenție chirurgicală majoră, efectuată sub anestezie generală, de obicei pe o inimă deschisă. Chirurgii creează grefele bypass utilizând vene sau artere prelevate din alte părți ale corpului pacientului. Aceasta poate implica utilizarea unei mașini de circulație extracorporeală (care menține circulația sângelui și oxigenarea în timpul intervenției), deși unele intervenții se pot efectua pe o inimă care bate (tehnica „off-pump”). Durata operației este de 3-6 ore, iar pacientul necesită un timp de recuperare mult mai lung, care poate ajunge până la câteva luni.

5. Timpul și procesul de recuperare

• După plasarea unui stent, pacientul poate fi externat în câteva zile și poate reveni la activitățile normale în aproximativ o săptămână. Este o procedură minim invazivă, ceea ce înseamnă că există mai puține riscuri de complicații postoperatorii majore și o recuperare mai rapidă. Totuși, pacienții trebuie să urmeze un tratament antiplachetar pe termen lung (cum ar fi aspirina și clopidogrelul) pentru a preveni formarea cheagurilor de sânge în stent.
• După un bypass coronarian, pacientul necesită spitalizare de aproximativ 5-7 zile, iar recuperarea completă durează câteva luni. Pacienții trebuie să respecte un plan riguros de reabilitare cardiacă, inclusiv exerciții fizice monitorizate, modificări ale stilului de viață și medicamente pentru a preveni viitoarele blocaje arteriale. Deoarece bypass-ul implică o intervenție pe inimă deschisă, procesul de recuperare este mai îndelungat și poate include disconfort legat de vindecarea sternului și monitorizarea atentă a stării cardiovasculare.

6. Durabilitatea și riscurile pe termen lung

• Stentul are o bună rată de succes pe termen scurt și mediu, dar există un risc de re-stenoză (re-îngustarea arterei tratate). Stenturile cu eliberare de medicamente (DES) au redus semnificativ acest risc comparativ cu stenturile metalice simple. Cu toate acestea, pacienții trebuie să urmeze o terapie antiplachetară strictă pentru a preveni formarea cheagurilor de sânge. În unele cazuri, stentul poate necesita o nouă intervenție dacă artera se reînchide.
• Bypass-ul coronarian oferă soluții mai durabile în cazurile de boală coronariană severă, iar șansele ca arterele ocolite să rămână deschise pe termen lung sunt mai mari decât în cazul stentului. Grefele utilizate (arterele mamare sau venele safene) au o rată de succes ridicată, deși și acestea pot dezvolta în timp ateroscleroză. Cu toate acestea, bypass-ul implică riscuri mai mari pe termen scurt, inclusiv riscul de complicații chirurgicale, infecții, sângerări sau probleme legate de funcția cardiacă și pulmonară postoperatorie.

7. Alegerea între stent și bypass

• Stentul este de obicei preferat în cazurile mai puțin severe de boală coronariană, atunci când există o îngustare localizată sau un blocaj în una sau două artere. De asemenea, este soluția rapidă în caz de infarct miocardic acut, atunci când este esențială deschiderea imediată a arterei pentru a salva mușchiul cardiac.
• Bypass-ul este indicat în cazurile mai complexe, când boala coronariană este extinsă și implică mai multe artere sau în cazul blocajelor mari în arterele coronare principale. Pacienții cu boli coronariene avansate sau cei cu alte afecțiuni asociate, cum ar fi diabetul, sunt adesea mai bine tratați prin bypass, deoarece oferă o soluție mai durabilă și completă pentru restabilirea fluxului sanguin.

Diferența principală dintre stent și bypass constă în complexitatea procedurii, indicațiile medicale și durabilitatea soluției. Stentul este o procedură minim invazivă, rapidă și eficientă pentru blocaje izolate, cu o recuperare mai rapidă, în timp ce bypass-ul este o intervenție chirurgicală majoră, indicată în cazurile de boală coronariană severă sau extinsă, oferind o soluție pe termen lung. Alegerea între cele două depinde de gravitatea bolii coronariene, de starea generală de sănătate a pacientului și de riscul de complicații.