Termenul „summum” provine din latină și se referă la punctul culminant, apogeul sau cel mai înalt grad al unui lucru. Este folosit pentru a descrie starea sau nivelul maxim al unei calități, realizări sau experiențe.
Exemple de folosință:
- Artă: „Opera aceasta este considerată summum-ul creației sale artistice, fiind cea mai apreciată lucrare a sa.”
- Succes: „Premiul Nobel este summum-ul recunoașterii internaționale în domeniul științei.”
- Experiență: „A petrece o vacanță în insulele tropicale a fost summum-ul relaxării pentru ei.”
- Virtute: „Filozoful considera că a atinge înțelepciunea supremă este summum-ul vieții umane.”
- Performanță: „Recordul mondial a fost descris ca summum-ul carierei sale sportive.”
Aceste exemple ilustrează utilizarea termenului „summum” pentru a desemna realizarea cea mai înaltă sau nivelul maxim într-un anumit context, fie el artistic, profesional, personal sau filozofic.