Termenul „trâmbiță” are două sensuri principale: unul se referă la un instrument muzical și altul la un termen folosit în mod figurat.
Definiții:
- Trâmbiță (instrument muzical) – un instrument de suflat din metal, cu o formă lungă și curbată, care produce sunete puternice și clare prin vibrarea buzelor în coarnele sale. Este adesea folosit în muzica militară, orchestrală și de fanfară.
- Trâmbiță (figurativ) – un termen folosit pentru a descrie o persoană sau un lucru care face foarte multă zgomot sau publicitate despre ceva, adesea într-un mod exagerat.
Exemple de folosință:
- În contextul muzical:
- „Trâmbița a sunat puternic și clar, marcând începutul paradei cu o melodie solemnă și impunătoare.”
- „Orchestra de fanfară a inclus mai multe trâmbițe, care au adăugat un ton triumfător și festiv la concert.”
- În contextul militar:
- „Trâmbița militară a fost folosită pentru a semnala avansarea trupelor și pentru a transmite ordine importante.”
- „Sunetul trâmbiței a răsunat pe câmpul de luptă, anunțând retragerea forțelor armate.”
- În contextul figurativ:
- „A făcut o trâmbiță mare din lansarea noului produs, promovându-l intens în toate canalele media.”
- „Politicianul a făcut o trâmbiță din realizările sale, evidențiind fiecare succes într-un mod exagerat pentru a câștiga voturi.”
- În contextul tradițional și cultural:
- „În sărbătorile tradiționale, trâmbițele erau adesea folosite pentru a anunța începutul festivităților și pentru a adăuga un aer de solemnitate și importanță.”
- „În timpul festivalurilor medievale, trâmbițele erau folosite pentru a marca momentele importante ale evenimentului și pentru a atrage atenția participanților.”
În toate aceste exemple, „trâmbiță” se referă fie la un instrument muzical specific, fie la o utilizare figurativă pentru a descrie publicitatea excesivă sau exagerată despre ceva.