Verosimilitatea este o noţiune juridică folosită în probe, referindu-se la gradul de probabilitate a unei afirmaţii. În esenţă, se referă la cât de plausibil este să se considere dovezile prezentate ca fiind adevărate. Verosimilitatea este considerată adesea ca o cale de mijloc intre dovada reală și prezumția. De obicei, în dovedirea în fața judecătorului, presupunerea de verosimilitate se bazează pe circumstanțele ce însoţesc afirmația anterioară.

Din punct de vedere legal, folosirea termenului verosimilitate poate să apară în mai multe contexte, incluzând proceduri precum:

• Dovadă în fața unui judecător: un judecător poate considera circumstanțele prezentate ca fiind suficient de verosimile pentru a stabilii dacă o adevărare există în acest context.
• Apelarea unor dovezi în ştiinţe: prin evaluarea verosimilităţii în cazul unor dovezi ştiinţifice, oamenii pot verifica dacă concluziile trase sunt corecte.
• Declarații din fața unui tribunal de arbitraj: terți pot considera circumstanțele și dovezile prezentate în fața unui tribunal de arbitraj drept verosimile și, prin urmare, să găsească o decizie fericită.

De asemenea, termenul verosimilitate mai poate fi folosit și în contexte unde argumentul logic este unul important, cum ar fi filosofia sau publicitatea, pentru a verifica relația dintre premise și, de asemenea, pentru a încerca să clarifice sau să verifice adevărul afirmațiilor anterioare.