1. [DEX '09] ZVÂNTURATIC, -Ă, zvânturatici, -ce, adj. (Fam.) Zvânturat. [Var.: zvânturatec, -ă adj.] – Zvântura + suf. -atic.
2. [MDA2] zvânturatic, ~ă a [At: POLIZU / V: ~tec / S și: sv~ / Pl: ~ici, ~ice / E: zvântura + -atic] 1-2 a Zvăpăiat (1-2). 3 Aventuros (16).
3. [DEX '98] ZVÂNTURATIC, -Ă, zvânturatici, -ce, adj. Zvânturat. [Var.: zvânturatec, -ă adj.] – Zvântura + suf. -atic.
4. [DEX '09] ZVÂNTURATEC, -Ă adj. v. zvânturatic.
5. [MDA2] svânturatic, ~ă a vz zvânturatic
6. [MDA2] zvânturatec, ~ă a vz zvânturatic
7. [DEXI] zvînturatec, -ă adj. v. zvînturatic.
8. [DEXI] zvînturatic, -ă adj. (fam.; despre oameni) Zvînturat. • pl. -ci, -ce. și zvînturatec, -ă adj. /zvîntura + -atic.
9. [DLRLC] ZVÎNTURATEC, -Ă adj. v. zvînturatic.
10. [DLRLC] ZVÎNTURATIC, -Ă, zvînturatici, -e, adj. (Și în forma zvînturatec) Zvînturat. Pe măsură ce creștea... semăna cu mamă-sa, fiind tot mai frumoasă și zvînturatecă. PAS, Z. I 183. ♦ (Substantivat) Aventurier. În zilele lui Despot-vodă... ale aceștia zvînturatic de geniu. BĂLCESCU, O. II 176. – Variantă: zvînturatec, -ă adj.
11. [DLRM] ZVÎNTURATIC, -Ă, zvînturatici, -ce, adj. Zvînturat. [Var.: zvînturatec, -ă adj.] – Din zvîntura + suf. -atic.
12. [Șăineanu, ed. VI] svânturatic a. sburdalnic.
13. [Scriban] vînturátic, -ă adj. Cam vînturat, cam zvăpăĭat, sturlubatic, fluturatic. – Și zv-.
14. [Scriban] zvînturát(ic), V. vînturatic.
15. [DOOM 3] zvânturatic (fam.) adj. m., pl. zvânturatici; f. zvânturatică, pl. zvânturatice
16. [DOOM 2] zvânturatic (fam.) adj. m., pl. zvânturatici; f. zvânturatică, pl. zvânturatice
17. [IVO-III] svânturatic.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL