Forma corectă este "binevoitor." Iată mai multe informații și marcarea părților importante ale răspunsului:
- Binevoitor: "Binevoitor" este un adjectiv în limba română care se referă la o persoană sau o atitudine caracterizată prin bunăvoință, dorința de a face bine sau de a ajuta. Este un cuvânt format dintr-o singură unitate lexicală și nu necesită cratimă între prefixul "bine" și baza "voitor."
- Exemplu: "El este întotdeauna binevoitor și dispus să ajute pe ceilalți."
- Bine-voitor: "Bine-voitor" nu este o formă corectă în limba română. Forma corectă este "binevoitor," fără cratimă între "bine" și "voitor."
Este important să folosim forma corectă, "binevoitor," atunci când ne referim la o atitudine sau la o persoană care este dispusă să ajute sau să fie de ajutor.