Forma corectă este "bunăvoie" (cu cratimă). Iată mai multe informații despre aceste două variante:
Bunăvoie (cu cratimă) este forma corectă și folosită în limba română. Aceasta este o sintagmă adverbială care se referă la acțiunea de a face ceva din propria voință, fără constrângere sau presiune din partea altcuiva. Este folosită pentru a exprima consimțământul sau acordul unei persoane într-o anumită chestiune sau acțiune. Exemplu: "A acceptat să ne ajute de bunăvoie."
Bună voie (fără cratimă) este o formă incorectă în limba română. Aceasta ar putea fi o greșeală de scriere sau de pronunțare. Forma corectă este "bunăvoie," cu cratimă între "bună" și "voie."
În concluzie, forma corectă este "bunăvoie", cu cratimă, care se utilizează pentru a exprima acțiunea de a face ceva din proprie voință, în timp ce "bună voie" fără cratimă nu este corect și nu este utilizat în limba română standard.