1. [DEX '09] TROPĂITURĂ, tropăituri, s. f. Tropăială. [Pr.: -pă-i-] – Tropăi + suf. -tură.
2. [MDA2] tropăitură [At: PANN, ap. CADE / P: ~pă-i~ / V: (înv) ~poi~, (reg) topăni~ / Pl: ~ri / E: tropăi + ~(i)tură] Tropăială.
3. [DLRLC] TROPĂITURĂ, tropăituri, s. f. Tropăială. Răsunară tropăituri în săliță, dincolo de prag. V. ROM. noiembrie 1953, 117. În tindă porniră vuiete și tropăituri. SADOVEANU, P. S. 39. Făcui cîțiva pași și deodată se auziră tropăituri. DUNĂREANU, CH. 135.
4. [MDA2] topănitură sf vz tropăitură
5. [MDA2] tropoitură sf vz tropăitură
6. [DOOM 3] tropăitură (desp. -pă-i-) s. f., g.-d. art. tropăiturii; pl. tropăituri
7. [DOOM 2] tropăitură (-pă-i-) s. f., g.-d. art. tropăiturii; pl. tropăituri
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL