1. [DEX '09] TROSCOT s. m. Plantă erbacee cu tulpina ramificată, întinsă pe pământ, cu numeroase frunze mici, cu flori hermafrodite verzi, pe margine roșii sau albe (Polygonum aviculare). – Din sl. troskotŭ.
2. [MDA2] troscot2 sn [At: HASDEU, I. V. 159 / Pl: ~e / E: trosc cf ucr dal троскуот, троскоту] (Reg) 1 Trosnitură (1). 2 Talangă (1).
3. [MDA2] troscot1 [At: LM / V: (reg) tras~, ~oascăt, ~căt, ~căț, ~cât, ~cod, ~cut sm, ~ă sf / E: vsl троскотъ] 1 sm (Și, reg, îc ~-gras) Plantă erbacee anuală, din familia poligonacee, cu tulpina ramificată, de obicei întinsă pe pământ, cu frunze mici și cu flori hermafrodite verzi, pe margine roșii sau albe, care se întrebuințează în medicină Si: troscoțel (1), (reg) brebenel, costrei, hericică, iarba-găinilor, iarbă-noduroasă, iarbă-roșie, laba-găinii, porcin, sporiș, târsoacă (1), târșoară, torțel1, trăgănător (2), troscănel, troscovă (1) (Polygonum aviculare). 2 sm (Și, reg, îae) Planta Polygonum cirenarium. 3 sm (Bot; reg) Răculeț (Polygonum bistorta). 4 sm (Reg; îe) A mânca ~ A mânca mâncare sărăcăcioasă. 5 av (Pop; îe) A fi uscat ~ A fî foarte uscat. 6 sm (Bot; reg; îc) ~-de-apă sau ~ul-broaștelor Sălcuță (Polygonum amphibium). 7 sm (Bot; reg; îc) ~-porcesc sau ~-scămos Iarbă-roșie (Polygonum lopathifolium). 8 sm (Bot; reg; îc) ~-roșu sau ~-piperat Dintele-dracului (Polygonum hydropiper). 9 sm (Bot; reg; îc) ~-de-cereale Hrișcă-deasă (Polygonum convolvulus). 10 sm (Bot; reg; îc) ~-gras Iarbă-grasă (Portulaca oleracea). 11 sm (Bot; reg; îc) ~-amețitor Salbăție (Lolium temulentum). 12 sm (Bot; reg; îc) ~-de-câmp Scârțâitoare (Polycnemum arvense). 13 sm (Bot; reg) Coada-racului (Potentilla anserina). 14 sm (Bot; reg) Cârligioare (Bidens cernuus). 15 sm (Bot; reg) Cimbrișor (Thymus serpyllum). 16 sm (Bot; reg) Talpa(19)-gâștei (Chenopodium rubrum).
4. [DLRLC] TROSCOT s. n. Plantă erbacee cu tulpina ramificată întinsă pe pămînt, cu flori hermafrodite verzi, pe margine roșii sau albe; crește mai ales pe marginea drumurilor și pe locurile necultivate (Polygonum aviculare); sporiș, tîrsoacă, troscovă. Ca să uit ce-am învățat, Tu mi-ai așternut în pat Troscot și sulfine. COȘBUC, P. I 184. Stăi, prietene, zise ist cu boii, cari se tot smuceau din funie, văzînd troscotul cel fraged și mîndru de pe lîngă drum. CREANGĂ, P. 40. Un tînăr plăieș a cărui cal asudat păștea înșalat troscotul ce creștea pe lîngă ziduri. NEGRUZZI, S. I 169. Pe cel cîmp nemărginit Cu negară învelit Și cu troscot coperit. ALECSANDRI, P. P. 80. ◊ (În comparații) Uscați îs covrigii, cumătră?... Uscați troscot. ALECSANDRI, T. 1538. ♦ (Neobișnuit) Nutreț pentru vite. Și păpușoiul, uite-l, nici de troscot n-o să fie bun cînd l-om tăia la toamnă. PAS, L. II 248.
5. [Șăineanu, ed. VI] troscot n. 1. plantă cu tulpina întinsă pe pământ a carii rădăcină place porcilor (Polygonum aviculare): pe cel câmp cu troscot coperit POP.; 2. rămășița fânului dela cai. [Slav. TROSKOTŬ].
6. [Scriban] tróscot n., pl. e (vsl. troscatŭ, un fel de ĭarbă, troscot; bg. sîrb. troskot, troscot [ĭarbă], rus. tróskot, vreascurĭ călcate (Bucov.). Tîrsoacă, porcin, o plantă poligonacee cu tulpina întinsă pe pămînt, ramificată și cu frunzele cam ovale și micĭ cît bobu de fasole (polýgonum aviculáre). Crește pe drumurĭ, cîmpurĭ și curțĭ și place vitelor. Cînd îl mănîncă, face „trosc”. V. hrișcă.
7. [MDA2] trascot sm vz troscot1
8. [MDA2] troascăt sm vz troscot1
9. [MDA2] troscăt sm vz troscot1
10. [MDA2] troscăț sm vz troscot1
11. [MDA2] troscât sm vz troscot1
12. [MDA2] troscod sm vz troscot1
13. [MDA2] troscotă2 sf vz troscot1
14. [MDA2] troscut sm vz troscot1
15. [DOOM 3] troscot2 (zgomot) (reg.) s. n., pl. troscote
16. [DOOM 3] troscot1 (plantă) s. m.
17. [DOOM 2] troscot1 (plantă) s. m.
18. [DOOM 2] troscot2 (zgomot) (reg.) s. n., pl. troscote
19. [DER] troscot s. m. – Brebenel, iarbă-roșie (Polygonum aviculare). – Var. troscovă, troscoțel. Megl. troscăt. Sl. troskotŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 49; Cihac, II, 419; Conev 46), cf. bg., sb., cr. troskot; aparține aceleiași rădăcini expresive ca trosc.
20. [DRAM 2021] tróscot², (troscoțel), s.m. (bot.) Plantă erbacee, cu tulpina ramificată, cu flori verzi; iarba găinilor (Polygonum aviculare L). ■ (med. pop.) Ceaiul din plantă se folosește contra diareii. – Din sl. troskotŭ (DEX, MDA).
21. [DRAM 2021] tróscot¹, troscote, s.n. Zgomot, trosnet, gălăgie: „Troscot în pădure...” (Papahagi, 1925: 299). – Din trosc „cuvânt care imită zgomotul produs de o trosnitură, de o rupere” (MDA).
22. [DRAM 2015] troscot1, troscote, s.n. – Zgomot, trosnet, gălăgie: „Troscot în pădure” (Papahagi, 1925: 299). – Din trosc „cuvânt care imită zgomotul produs de o trosnitură, de o rupere” (formă onomatopeică) (MDA).
23. [DRAM 2015] troscot2, (troscoțel), s.m. – (bot.) Plantă erbacee, cu tulpina ramificată, cu flori verzi. Iarbă roșie (Polygonum aviculare L). – Din sl. troskotŭ (DEX, MDA).
24. [DRAM] troscot2, (troscoțel), s.m. – (bot.) Plantă erbacee, cu tulpina ramificată, cu flori verzi. Iarbă roșie (Polygonum aviculare L). – Din sl. troskotŭ.
25. [DRAM] troscot1, -e, s.n. – Zgomot, trosnet, gălăgie: „Troscot în pădure” (Papahagi 1925: 299). – Din trosc „cuvânt care imită zgomotul produs de o trosnitură, de o rupere” (formă onomatopeică) + -ot.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL