1. [MDA2] sălciș [At: SLAVICI, O. T. 55 / V: ~iiș / Pl: ~uri / E: salcie1 + -iș] Loc acoperit cu (pădurice de) sălcii1 Si: sălcet, (reg) sălcari, sălcărie, sălcăriș, sălcime, sălciniș.
2. [DLRLC] SĂLCIȘ, sălcișuri, s. n. Loc unde cresc sălcii, pădurice de sălcii; sălciniș. Pe lîngă bălți, cresc răchite și se îmbuibă sălcișul. SLAVICI, O. I 55.
3. [DLRM] SĂLCIȘ, sălcișuri, s. n. Sălciniș. [Var.: sălciiș s. n.] – Din salcie3 + suf. -iș.
4. [MDA2] sălciiș sn vz sălciș
5. [DLRM] SĂLCIIȘ s. n. v. sălciș.
6. [Scriban] sălciíș n., pl. urĭ (d. salcie). Loc acoperit de sălciĭ.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL