Ambele forme, "nu-mi" și "numi", sunt corecte, dar au semnificații diferite.
- "nu-mi": Este o formă contractată care provine din combinarea particulei de negație "nu" cu pronumele reflexiv "mi", indicând posesia sau apartenența la persoana vorbitoare. Aceasta este folosită pentru a exprima negația cu verbe la care se folosește pronumele "mi" pentru a indica beneficiarul acțiunii.
Exemple:
- Nu-mi place această melodie.
- Nu-mi aduc aminte de numele lui.
- "numi": Este forma a treia persoană singular a verbului "a numi", care înseamnă "a da un nume" sau "a desemna".
Exemple:
- El l-ar numi director al departamentului.
- Maria l-ar numi pe cel mai bun prieten al ei naș de botez.
Concluzie: Alegerea dintre "nu-mi" și "numi" depinde de context și de ceea ce dorești să exprimi. Dacă vrei să folosești o negație legată de un verb care implică beneficiarul "mi", atunci "nu-mi" este forma corectă. Dacă te referi la actul de a da un nume sau a desemna, atunci "numi" este forma potrivită.
