1. [DEX '09] PIZMĂTAREȚ, -Ă, pizmătareți, -e, adj. (Înv. și reg.) Pizmaș. – Pizmătar (înv. „pizmaș” < ngr.) + suf. -areț.[1]
2. [MDA2] pizmătareț, ~ă [At: (a. 1700) GCR I, 341/6 / V: (reg) ~riț, ~rniț / Pl: ~i, ~e / E: pizmătar + -areț] (Îrg) 1-6 smf, a Pizmaș (1-6). 7-8 a (Înv; d. acțiuni, manifestări ale oamenilor) Pizmaș (7-8).
3. [DEX '98] PIZMĂTAREȚ, -Ă, pizmătareți, -e, adj. (Înv. și reg.) Pizmaș. – Pizmătar (înv. „pizmaș” < ngr.) + suf. -areț.
4. [DLRLC] PIZMĂTAREȚ, -Ă, pizmătareți, -e, adj. Pizmaș. Zărea ici și colo uitături dușmănoase din partea unor maici pizmătarețe. STĂNOIU, C. I. 195. Ascultă povețele celui mai pizmătareț din boierii cei bătrîni. ISPIRESCU, L. 319. Variantă: pizmătariț, -ă (HOGAȘ, M. N. 143) adj.
5. [Șăineanu, ed. VI] pizmătareț a.și m. 1. pizmaș; 2. încăpățânat.
6. [Scriban] pizmătáreț și (vechĭ) pizmătár, -ă adj. (ngr. pismatáris, f. -ára). Invidios.
7. [MDA2] pizmătariț, ~ă a, smf vz pizmătareț
8. [MDA2] pizmătarniț, ~ă asmf vz pizmătareț
9. [DLRLC] PIZMĂTARIȚ, -Ă adj. v. pizmătareț.
10. [DOOM 3] pizmătareț (înv., reg.) adj. m., pl. pizmătareți; f. pizmătareță, pl. pizmătarețe
11. [DOOM 2] !pizmătareț (înv., reg.) adj. m., pl. pizmătareți; f. pizmătareță, pl. pizmătarețe
12. [IVO-III] pismătareț.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL