1. [MDA2] pieptoși vr [At: V. ROM. februarie 1954, 102 / Pzi: ~șesc / E: pieptos] (Reg) A se lăuda.
2. [DLRLC] PIEPTOȘI, pieptoșesc, vb. IV. Refl. (Rar; familiar) A se mîndri, a-și da importanță.
3. [DLRM] PIEPTOȘI, pieptoșesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se mîndri, a-și da importanță. – Din piept.
4. [DEX '09] PIEPTOS, -OASĂ, pieptoși, -oase, adj. (Fam.) 1. Cu pieptul (1) lat; p. ext. voinic, bine legat. ♦ Fig. Mândru, îngâmfat. 2. (Despre femei) Cu sânii mari. – Piept + suf. -os.
5. [MDA2] pieptos, ~oasă a [At: ANON. CAR. / Pl: ~oși, ~oase / E: piept + -os] 1 (D. oameni sau, rar, d. animale) Cu pieptul lat. 2 (Pex) Voinic. 3 (Fig) Mândru. 4 (D. femei) Cu sânii mari Si: (pop) țâțoasă.
6. [DEX '98] PIEPTOS, -OASĂ, pieptoși, -oase, adj. 1. Cu pieptul (1) lat; p. ext. voinic, bine legat. ♦ Fig. Mândru, îngâmfat. 2. (Despre femei) Cu sânii mari. – Piept + suf. -os.
7. [DLRLC] PIEPTOS, -OASĂ, pieptoși, -oase, adj. Cu pieptul lat, bine legat, voinic. Fără îndoială, băiatul era mai voinic decît el. Pieptos și lat în umeri. SADOVEANU, M. C. 18. Elefantul năsos Și bivolul pieptos, Cu lupul coadă- lungă, Multe izbînzi făcură. ALEXANDRESCU, P. 110. ◊ (Despre femei) Cu sînii mari. Una din doamne, înaltă și pieptoasă... privea paturile printr-un lorgnon. C. PETRESCU, Î. II 71.
8. [Șăineanu, ed. VI] pieptos a. cu pieptul larg: bivol pieptos GR. AL.
9. [Scriban] peptós (est) și pĭeptós (vest), -oásă adj. Cu peptu mare, robust, spătos.
10. [DOOM 3] pieptos (fam.) adj. m., pl. pieptoși; f. pieptoasă, pl. pieptoase
11. [DOOM 2] pieptos (fam.) adj. m., pl. pieptoși; f. pieptoasă, pl. pieptoase
12. [DAR] pieptoși, pieptoșesc, vb. IV refl. (reg.) a se lăuda, a se făli, a se îngâmfa.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL