Definiție și ce înseamnă pieptena

1. [DEX '09] PIEPTĂNA, pieptăn, vb. I. 1. Tranz. și refl. A(-și) descurca, a(-și) netezi, a(-și) aranja sau a(-și) curăța cu pieptenele părul sau barba. ♦ A (se) coafa. ♦ Tranz. (Pop.) A țesăla. 2. Tranz. A trece anumite fibre textile prin dinții unor piepteni (pentru a le curăța de impurități, a alege fibrele de calitate bună etc.). ♦ Fig. (Fam.) A bate zdravăn pe cineva. 3. Tranz. și refl. Fig. (Fam.) A(-și) cizela stilul, vorbirea etc. [Prez. ind. și: piaptăn] – Lat. pectinare.

2. [MDA2] pieptăna [At: ANON. CAR. / V: (reg) ~ect~, (îrg) ~tena, ~tina / Pzi: pieptăn, piaptăn, 2 piepteni, piapteni, 3 piaptănă, (înv) pieptănă / E: ml pectinare] 1-2 vtr (Ccd) A(-și) descâlci, a(-și) netezi părul sau barba cu pieptenele. 3 vt (C. i. oameni) A-i descâlci, a-i netezi, a-i aranja părul cu pieptenele. 4-5 vtr (Pex) A (se) coafa. 6-7 vtr (Rar; pex) A (se) găti. 8 vr (Pan; d. pisici) A se netezi cu limba și cu lăbuța pe păr Si: a se linge, a se spăla. 9 vt (Îvr; fig) A schingiui, a chinui pe cineva cu ajutorul unor instrumente de tortură cu dinți. 10 vt (Pop; c. i. animale sau părți ale corpului lor) A țesăla. 11 vt (C. i. anumite fibre textile) A trece prin dinții unor piepteni pentru a îndepărta impuritățile și pentru a alege fibrele de cea mai bună calitate etc. Si: a dărăci. 12 vt (Reg; c. i. carul încărcat cu fân sau claia de fân) A netezi, a nivela, a așeza cu grebla sau cu furca. 13 vt (Fig; fam; c. i. oameni) A bate zdravăn Si: (fam) a flocăi, a părui1, a scărmăna, a smotoci. 14 (Fig; fam; c. i. scrieri, stilul, vorbirea etc.) A revizui cu atenție și a îmbunătăți Si: a cizela, a îngriji, a șlefui.

3. [DLRLC] PIEPTĂNA, pieptăn, vb. I. Tranz. 1. A descurca, a aranja cu pieptenele părul, barba etc; (fiind vorba de femei) a netezi și a potrivi părul, aranjîndu-l, adunîndu-l laolaltă, sau împletindu-l. A doua zi se scula, Fața palidă-și spăla, Păr de aur pieptăna. ALECSANDRI, P. I 105. ◊ (Complementul indică persoana) Te-am pieptănat și te-am îngrijit. SADOVEANU, O. VIII 198. Și ducîndu-se împăratul pune de piaptănă și îmbracă la fel pe amîndouă fetele. CREANGĂ, O. A. 261. ◊ Refl. (Despre persoane) Sultănica, de n-ar pieptăna-o mă-sa, nu s-ar mai pieptăna. DELAVRANCEA, S. 48. Ele începură a se pieptăna. ISPIRESCU, L. 236. Își rase barba, se pieptănă. ALEXANDRESCU, M. 326. Satul arde și baba se piaptănă v. babă. ◊ Fig. (Familiar) Mai piaptănă puțin fraza. CAMIL PETRESCU, T. II 418. ♦ (Familiar) A bate pe cineva. V. scărmăna. De-abia l-am scos din gura lui Zurzan; l-a pieptănat de i-au mers peticele. CREANGĂ, P. 148. 2. (Cu privire la anumite fibre textile) A trece printre dinții unor piepteni pentru a îndepărta impuritățile, fibrele scurte și ghemotoacele; a dărăci. Aduceți... ragila și pieptenii de pieptănat cîlți. CREANGĂ, P. 59. ◊ Refl. Fig. Apele furioase trecuseră prin garduri ca prin piepteni, pieptănîndu-se în ele de toate ierburile și gunoaiele aduse din pădure. GALACTION, O. I 205. – Forme gramaticale: prez. ind. pers. 2 piepteni, pers. 3 piaptănă. – Prez. ind. și: piepten (CARAGIALE, O. VII 118).

4. [MDA2] piectăna sf vz pieptăna

5. [MDA2] pieptena v vz pieptăna

6. [MDA2] pieptina v vz pieptăna

7. [Șăineanu, ed. VI] pieptenà v. 1. a descurca și netezi părul cu pieptenele; 2. a scărmăna in, cânepă, lână etc.; 3. fig. a îngriji de aproape: a-și pieptena stilul. [Lat. PECTINARE].

8. [Scriban] péptăn (est) și pĭéptăn (vest), a -á v. tr. (vrom. pĭepten, lat. péctino, -áre; it. pettinare, pv. penchenar, fr. peigner, cat. petinar, sp. peinar, pg. pentear. – Peptăn, peptenĭ, peaptănă, să peptene [est]; pĭeptîn, pĭeptenĭ, pĭaptănă, să pĭeptene [vest]. Descurc și netezesc păru cu peptenele. Scarmăn, dărăcesc (inu, cînepa, lîna). Fig. Înfrumusețez: a-țĭ peptăna stilu. Iron. Trag o bătaĭe: femeĭa nepeptănată ca moara neferecată! Prov. Țara pĭere, și baba se peaptănă, se zice cînd unu se ocupă de fleacurĭ în timpu unor afacerĭ importante. V. drotez.

9. [DOOM 3] pieptăna (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. pieptăn, 2 sg. piepteni, 3 piaptănă; conj. prez. 1 sg. să pieptăn, 3 să pieptene; imper. 2 sg. afirm. piaptănă

10. [DOOM 2] pieptăna (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. pieptăn, 2 sg. piepteni, 3 piaptănă; conj. prez. 3 să pieptene

11. [MDO] pieptăna (ind. prez. 1 sg. pieptăn, 2 sg. piepteni, 3 sg. și pl. piaptănă)

12. [MDO] piaptănă (v. pieptăna)

13. [IVO-III] pieptăn, piepteni 2, piaptănă 3, pieptene 3 conj.

14. [Argou] a se pieptăna cu prosopul expr. (glum.) a fi chel.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '09] PIELAR, pielari, s. m. Meseriaș care prelucrează piei, care confecționează obiecte din […]
1. [MDA2] pielarepit sn [At: MIHALI, C. 111 / Pl: ~e / E: cf pielarip] […]
1. [MDA2] pielarip sn [At: STAMATI, M. 119/15 / Pl: ~pe / E: piele + […]
1. [MDA2] pielcar sm [At: TEAHA, C. N. 252 / Pl: ~ri / E: cf […]
1. [DEX '09] PIELICICĂ, -EA, pielicele, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui piele; pielișoară, pielușică. […]
1. [MDA2] pielcelușă sf [At: PO 191 / Pl: ~șe / E: pielcele (pll pielcea) […]
1. [MDA2] pielcuță sf [At: ANON. CAR. / Pl: ~țe / E: piele + -icuță] […]
[MDA2] pielcăluță sf [At: MARIAN, NA. 344 / Pl: ~țe / E: ctm pielcele (pll […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro