1. [MDA2] otașniță sf [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~țe / E: ns cf otaștină] (Înv) Otaștină.
2. [CADE] OTAȘNIȚĂ (pl. -țe), †OTAȘTlNĂ sf. Dijma plătită în natură în anumite vedre de vin proprietarului moșiei, din via sădită de altul pe această moșie (CIAUȘ.) (TUȚ.) [comp. srb. otiština].
3. [DLRM] OTAȘNIȚĂ, otașnițe, s. f. (Înv.) Dijmă în natură plătită proprietarului unei vii luate în arendă. – Comp. sb. otiština.
4. [Scriban] otáșniță și (vechĭ) otáștină f., pl. e (vsl. desentiština, decĭmă, zecĭuĭală, și otdesentĭstovati, adazecĭuĭală, d. desentĭ, zece. V. desetină). Zecĭuĭală (10 orĭ maĭ mult orĭ maĭ puțin la sută) din ceĭa ce cîștigĭ, prinzĭ, culegĭ (plată în natură): ținea via în otașniță (Adev. Lit. 1930, 8 Ian. 3, 2, Bz.).
5. [CADE] OTAȘNICĂ = OTAȘNIȚĂ.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL