1. [MDA2] oceaianie sf [At: (a. 1652) BV. I, 201 / V: (reg) oceanie, ocei~, otc~ / P: ~cea-ia~ / Pl: ~ii / E: slv отъчьꙗниѥ, отъчььниѥ] (Înv) Descurajare.
2. [Scriban] oceaĭánie f. (vsl. o[tŭ]čaĭaniĭe). L. V. Desperare. – Și oceĭa- și otc-. V. oceință.
3. [MDA2] oceanie1 sf vz oceaianie
4. [MDA2] oceianie sf vz oceaianie
5. [MDA2] otceaianie sf vz oceaianie
6. [CADE] ‡OCEIANIE sf. Desnădejde: pre cei căzuți nu-i lasă în ~ (PRV.-MB.) [vsl.].
7. [Scriban] oceánie (ea dift.), V. ucenie.
8. [Scriban] oceĭánie, V. oceaĭanie.
9. [Scriban] ucénie f. (bg. rus. učénie, vsl. učeniĭe, învățătură. V. ucenic, poucenie). Munt. Rar. Instrucțiune militară, șmotru. – Și océnie (Mold.): taĭcă-su la Plevna făcuse ocenie, nu glumă (Sov. 232. Alt ex. din Olt. în rev. I. Crg. 3, 347) și oceánie (Munt. vest. CL. 1913, 115).
10. [DLRLV] OCEAIANIE s. f. (Mold., ȚR) Descurajare, deznădejde, desperare. A: Văzîndu-l dosădit cu foamea în temniță, cădea la oceaianie. DOSOFTEI, VS. Ci dupe greșeală (dupe pecatu, adecă) se nu la oceanie cădemu. CANTEMIR, DIVANUL. Oceanie de cătră Dumnezeu, PRAV., 109v. B: Întăreaște pre cei ce stau și pre cei căzuți nu-i lasă in oceaianie. ÎNDREPTAREA LEGII. Mi-am spus cugetele mele și m-am dus la oceanie. MĂRGĂRITARE 1691. Deși greși, nu căzu în oceaianie. NEAGOE; cf. PATERIC 1725; ANTIM. Variante: oceanie (PRAV., 109v; MĂRGĂRITARE 1691; CANTEMIR, DIVANUL). Etimologie: sl. otŭčajanije, otŭčaanije. Vezi și ocei, oceință, oceit. Cf. o c e i n ț ă.
11. [DLRLV] OCEANIE s.f. v. oceaianie.
12. [DLR - tomul X] OCEAIANIE s. f. (Învechit) Descurajare, deznădejde, desperare. Întăreaște pre cei ce stau și pre cei căzuți nu-i lasă în oceaianie (a. 1652). bv i, 201. Deși greși, dar nu căzu în oceaianie. neagoe, înv. 187/28. Văzîndu-l dosădit cu foamea în temniță, cădea la oceaianie. dosoftei, v. s. decembrie 189v/24, cf. ianuarie 42r/20. Mi-am spus cugetele mele și m-au adus la oceanie (a. 1691). ap. tdrg. Sta în ușile casii lui... cugetînd cu multă scîrbă și cu oceaianie ce-au făcut (a. 1692). gcr i, 296/5. Ci dupe greșeală (dupe pecatu adecă) se nu la oceanie cădemu. cantemir, o. v, 203. Al șaptelea [păcat] cel... mai rău decît toate este oceaiania, adică desnădăjduirea. antim, ap. rosetti-cazacu, i. l. r. i,166. Întrebare pentru oceaianie (a. 1725). cat. man. i, 334. – Pronunțat: -cea-ia-. – PI.:? – Și: oceanie (pronunțat -ce-a-), oceianie (neagoe, înv. 268/25), otceaianie (tdrg, scriban, d.) s. f. – Din slavon. отч4анние, отч4анние.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL