1. [MDA2] otalm sn [At: ANON. CAR. / Pl: ? / E: mg o(l)talom] 1 Apărare. 2 Ocrotire.
2. [MDA2] utalm sn vz otalm
3. [DLRLV] OTALM s. n. (Ban., Criș., Trans. SV) Apărare, ocrotire. Să fie lor de otalm și de curăție a tot lucru. MOL. 1688, 239v. Le făgăduisă așea utalm că le va fi să vor ținea porîncile lui. C 1692, 516r. Otalm. Defensio. AC, 358; cf. PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW; VISKI, apud TEW: MISC. SEC. XVII, 73v, 84v; CAT. B, 45. Variante: oltalm (VISKI, apud TEW), utalm (C 1692, 516r; MISC. SEC. XVII, 73v, 84v). Etimologie: magh. o(l)talom. Vezi și otălmăzui. utalmaz, utâlmăzuitor.
4. [DAR] otalm s.n. (înv., reg.) apărare, ocrotire.
5. [DLRLV] UTALM s.n. v. otalm.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL