1. [DEX '09] OSTRACĂ, ostrace, s. f. (Înv.) Scoică, stridie. ♦ Cochilie sau ciob de lut pe care fiecare cetățean din vechea Atenă scria numele celui socotit periculos, ca să fie îndepărtat temporar din Atica. – Din ngr. óstrakon.
2. [DLRLC] OSTRACĂ, ostrace, s. f. (Învechit) Scoică, stridie.
3. [MDA2] ostrachion sn vz ostracon
4. [MDA2] ostracon sn [At: DN3 / V: ~chion / Pl: ? / E: ngr ὅστρακον, ὀστράκιον] (Ant) Scoică pe a cărei cochilie se scria numele celui condamnat la ostracizare.
5. [DN] OSTRACHION s.n. v. ostracon.
6. [DN] OSTRACON s.n. (Ant.) Nume dat scoicilor pe a căror cochilie se scria numele celor condamnați la ostracizare. [Pl. ostraca, var. ostrachion s.n. / < gr. ostrakon, ostrakion].
7. [MDN '00] OSTRACON s. n. (ant.) nume dat scoicilor pe a căror cochilie se scria numele celor condamnați la ostracizare. (< fr., gr. ostrakon)
8. [DOOM 3] ostracă (înv., rar) s. f., g.-d. art. ostracei; pl. ostrace
9. [DOOM 2] ostracă (înv.) s. f., g.-d. art. ostracei; pl. ostrace
10. [DE] OSTRÁCON (< ngr.; din gr. ostrakon „cochilie, carapace”) s. n. (În Antichitate) Ciob de ceramică sau cochilie (mai rar așchie din silex) pe care se găseau inscripții sau cuvinte în scriere pictografică. În Grecia era folosit la vot, iar în Egipt pentru contabilitate, exerciții grafice etc.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL