1. [DEX '09] OSTRACIZARE, ostracizări, s. f. Acțiunea de a ostraciza și rezultatul ei. – V. ostraciza.
2. [MDA2] ostracizare sf [At: DL / E: ostraciza] 1 Îndepărtare a cuiva din viața publică Si: proscriere. 2 Exilare. 3 (Pex) Persecuție. 4 (Fig) Blamare.
3. [DLRLC] OSTRACIZARE, ostracizări, s. f. Acțiunea de a ostraciza și rezultatul ei; exilare, excludere, îndepărtare a cuiva din viața publică; persecuție. Cartea unde se afla închisă sentința de ostracizare a impostorului. C. PETRESCU, O. P. II 215.
4. [DN] OSTRACIZARE s.f. Acțiunea de a ostraciza și rezultatul ei; ostracism. [< ostraciza].
5. [DEX '09] OSTRACIZA, ostracizez, vb. I. Tranz. A înlătura pe cineva din viața publică, dintr-un colectiv; a proscrie; a exclude, a exila, a persecuta. – Din fr. ostraciser.
6. [MDA2] ostraciza vt [At: SADOVEANU, E. 53 / Pzi: ~zez / E: ostraciser] 1 A înlătura pe cineva din viața publică, dintr-un colectiv Si: a proscrie. 2 (Pex) A persecuta.
7. [DLRLC] OSTRACIZA, ostracizez, vb. I. Tranz. A proscrie, a scoate, a înlătura din viața publică pe cineva; a persecuta. A fost de fapt ostracizat de contemporani și pus sistematic în umbră. SADOVEANU, E. 53.
8. [DN] OSTRACIZA vb. I. tr. A alunga pe cineva din viața publică; a exclude; a persecuta. [< fr. ostraciser].
9. [MDN '00] OSTRACIZA vb. tr. a alunga (pe cineva) din viața publică; a exclude; (p. ext.) a persecuta. (< fr. ostraciser)
10. [DOOM 3] ostracizare s. f., g.-d. art. ostracizării; pl. ostracizări
11. [DOOM 2] ostracizare s. f., g.-d. art. ostracizării; pl. ostracizări
12. [DOOM 3] ostraciza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ostracizez, 3 ostracizează; conj. prez. 1 sg. să ostracizez, 3 să ostracizeze
13. [DOOM 2] ostraciza (a ~) vb., ind. prez. 3 ostracizează
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL