1. [DEX '09] ORIFICIU, orificii, s. n. Deschizătură prin care o cavitate sau un spațiu închis comunică cu exteriorul, cu alt spațiu închis sau cu altă cavitate. – Din fr. orifice, lat. orificium.
2. [MDA2] orificiu sn [At: NEGULICI / Pl: ~ii / E: fr orifice, lat orificium] Deschizătură prin care o cavitate comunică cu exteriorul sau cu o altă cavitate Si: gaură.
3. [CADE] *ORIFICIU (pl. -cii) sn. Deschizătură, răsuflătoare, gaură (a unui vas, etc.) [fr. < lat.].
4. [DLRLC] ORIFICIU, orificii, s. n. Deschizătură prin care o cavitate (a unui organism sau a unui obiect) comunică cu exteriorul. Orificiu bucal.
5. [DN] ORIFICIU s.n. Deschidere, deschizătură (a unei cavități). [Pron. -ciu, pl. -ii. / cf. lat. orificium, fr. orifice].
6. [MDN '00] ORIFICIU s. n. deschidere (a unei cavități). (< lat. orificium fr. orifice)
7. [Șăineanu, ed. VI] orificiu n. deschizătură: orificiul unui vas.
8. [Scriban] *orifíciŭ n. (lat. orificium, d. os, óris, gură, deschizătură, și facere, a face. V. arti-, edi-, o- și sacri-ficiŭ). Deschizătură, gură, gaură la o țeavă, la un organ ș. a.
9. [DOOM 3] orificiu s. n., art. orificiul; pl. orificii, art. orificiile (desp. -ci-i-)
10. [DOOM 2] orificiu [ciu pron. cĭu] s. n., art. orificiul; pl. orificii, art. orificiile (-ci-i-)
11. [MDO] orificiu
12. [IVO-III] orificiu, -cii.
13. [GTA] ORIFICIU POLAR deschidere în calota parașutei care permite scurgerea aerului, conferindu-i stabilitate.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL