1. [DEX '09] ORIBIL, -Ă, oribili, -e, adj. Care inspiră oroare, dezgust; foarte urât, îngrozitor, hidos, groaznic. – Din fr. horrible, lat. horribilis.
2. [MDA2] oribil, ~ă a [At: HELIADE, D. J. 123/19 / V: (înv) ~le / S și: orri / Pl: ~i, ~e / E: fr horrible, lat horribilis] 1 Foarte urât. 2 Care inspiră oroare Si: groaznic, hidos, îngrozitor.
3. [CADE] *ORIBIL adj. Groaznic, grozav, îngrozitor [lat.].
4. [DLRLC] ORIBIL, -Ă, oribili, -e, adj. Care inspiră oroare, dezgust, silă; foarte urît, groaznic, înspăimîntător, îngrozitor. E oribil ceea ce spui. CAMIL PETRESCU, T. II 160. Vederile-mi senine Zăreau... Un șir de viermi oribili cu corpul cenușiu. MACEDONSKI, O. I 50. Aceeași privire groaznică și nici un cuvînt, apoi un rîs hidos, oribil. VLAHUȚĂ, O. AL. II 100. ◊ (Adverbial) Cu greutate s-au putut reconstitui incomplet trei trupuri diforme, oribil sfîșiate. BART, S. M. 75.
5. [DN] ORIBIL, -Ă adj. Care inspiră oroare, dezgust; groaznic, îngrozitor; dezgustător. [Cf. lat. horibilis, it. orribile, fr. horrible].
6. [MDN '00] ORIBIL, -Ă adj. care inspiră oroare; groaznic, dezgustător. (< fr. horrible, lat. horribilis)
7. [Șăineanu, ed. VI] oribil a. și adv. groaznic.
8. [Scriban] *oríbil, -ă adj. (lat. horribilis. V. oroare și oripilant). Groaznic, care inspiră oroare: crimă oribilă. Timp oribil, foarte răŭ. Ger oribil, mare ger. Poeziĭ oribile, foarte proaste. Adv. În mod oribil: a picta oribil.
9. [MDA2] oribile a vz oribil
10. [DOOM 3] oribil adj. m., pl. oribili; f. oribilă, pl. oribile
11. [DOOM 2] oribil adj. m., pl. oribili; f. oribilă, pl. oribile
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL