1. [MDA2] obșitar sm [At: LB / V: (îrg) hopș~[1], ~iu / S și: opș~ / Pl: ~i / E: obșit + -ar] (Trs; Buc) Soldat eliberat din armată.
2. [MDA2] hobșâtar sm vz obșitar
3. [MDA2] hobșitar[1] sm vz obșitar
4. [MDA2] obșitariu sm vz obșitar
5. [DAR] obșitar, obșitari, s.m. (reg.) soldat eliberat, lăsat la vatră.
6. [DLR - tomul X] OBȘITAR s. m. (Ieșit din uz, Transilv.) Soldat eliberat din armată, lăsat la vatră. cf. LB, BARCIANU, JAHRESBER. X, 200. Iată că-i vine înainte un opșitar bătrîn și-i zice... RETEGANUL, P. P. 36. – Scris și: opșitar. – pl.: obșitari. – Și: obșitariu (lb), hopșitar (JAHRESBER. X, 200) s. m. – Obșit + suf. -ar.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL