1. [MDA2] obșit[1] sn [At: LB / V: (îrg) hopș~[2], ~șâc / Pl: ~uri / E: ger Abschied, mg obsit] 1 (Trs; Buc; iuz) Eliberare din armată după împlinirea serviciului militar. 2 (Pex) Document pe care ostașul îl primea la eliberarea din armată. 3 (Reg; îf obșâc) Rămas-bun.
2. [MDA2] hobșit[1] sn vz obșit
3. [MDA2] obșâc sn vz obșit
4. [DER] obșit (-turi), s. n. – Permis militar. Germ. Abschied. Trans., înv.
5. [DLR - tomul X] OBȘIT s. n. 1. (Ieșit din uz, Transilv., Bucov.) Eliberare din armată (după împlinirea serviciului militar); lăsare la vatră; p. ext. actul scris, documentul pe care ostașul îl primește la eliberarea din armată. cf. LB, POLIZU, DDRF, GHEȚIE, R. m., ALEXI, W. Copk’itańe, dă-mi obșît, C-amu trii ai t’e-am slujît. T. PAPAHAGI, M. 20, cf. 228, com. PAȘCA. 2. (Regional, în forma obșîc) Rămas bun. com. din STRAJA – RĂDĂUȚI. – pl.: obșituri. – Și: hopșit (JAHRESBER. X, 200), obșîc s. n. – Din germ. Abschied, magh. obsit.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL