1. [DEX '09] OBIECTIVAT, -Ă, obiectivați, -te, adj. Concretizat, materializat. Imagini obiectivate. – V. obiectiva.
2. [MDA2] obiectivat, ~ă a [At: IBRĂILEANU, S. 227 / P: o-biec~ / Pl: ~ați, ~e / E: obiectiva] (Rar) Concretizat.
3. [DLRLC] OBIECTIVAT, -Ă, obiectivați, -te, adj. Devenit obiectiv2 (1); concretizat, materializat. [Înțelegem] prin psihologie totalitatea faptelor sufletești introspectate și «obiectivate» prin exprimare. IBRĂILEANU, S. 227.
4. [DN] OBIECTIVAT adj. Devenit obiectiv (1); materializat. [Cf. fr. objectivé].
5. [DEX '09] OBIECTIVA, obiectivez, vb. I. Tranz. (Rar) A considera un lucru ca obiectiv (I 1); a transforma în valori cu existență obiectivă. ♦ Refl. A deveni obiectiv (I 1). – Din fr. objectiver.
6. [MDA2] obiectiva [At: ȘĂINEANU / P: o-biec~ / Pzi: ~vez / E: fr objectiver] 1 vt (Rar) A considera ceva ca fiind obiectiv (1). 2 vr A căpăta caracter obiectiv (3).
7. [CADE] *OBIECTIVA (-ivez) vb. tr. A considera un lucru ca obiectiv, ca fiind afară din noi [fr.].
8. [DN] OBIECTIVA vb. I. tr. A considera un lucru ca obiectiv, ca existînd în afară de conștiința omului și independent de ea. ♦ refl. A deveni obiectiv. [Cf. fr. objectiver].
9. [MDN '00] OBIECTIVA vb. I. tr. a transforma ideile, gândirea, aptitudinile în produse cu existență obiectivă, a considera ceva ca obiectiv (I, 1). II. refl. a căpăta caracter obiectiv; a se obiectiviza. (< fr. objectiver)
10. [Șăineanu, ed. VI] obiectivà v. 1. a considera ca obiectiv; 2. a realiza o ideie.
11. [Scriban] *obĭectivéz v. tr. (d. obĭectiv). Rar. Consider ca obiectiv.
12. [DOOM 3] obiectiva (a ~) (desp. -biec-) vb., ind. prez. 1 sg. obiectivez, 3 obiectivează; conj. prez. 1 sg. să obiectivez, 3 să obiectiveze
13. [DOOM 2] obiectiva (a ~) (-biec-) vb., ind. prez. 3 obiectivează
14. [DLR - tomul X] OBIECTIVAT, -Ă adj. (Rar) Concretizat, materializat. [Înțelegeau] prin psihologie totalitatea faptelor sufletești introspectate și „obiectivate” prin exprimare. IBRĂILEANU, S. 227. Un simbol reprezintă un grup de imagini obiectivate. RALEA, S. T. II, 157. – Pronunțat: -bi-ec- și -biec-. – pl.: obiectivați, -te. – v. obiectiva.
15. [DLR - tomul X] OBIECTIVA vb. I. Tranz. (Rar) A considera ceva ca fiind obiectiv (I 1). cf. ȘĂINEANU, CADE, SCRIBAN, D. ♦ Refl. A căpăta caracter obiectiv (I 1). Aceste stări de suflet se încheagă și se obiectivează, și ele, se detașează de el, devin realități obiective. IBRĂILEANU, S. L. 16. – Pronunțat: -bi-ec- și -biec-. – prez. ind.: obiectivez. – Din fr. objectiver.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL