1. [MDA2] obiditor, ~oare [At: PSALT. 137 / V: (îrg) ~riu, ~duitor / Pl: ~i, ~oare / E: obidi1 + -tor] (Înv) 1 sm Asupritor. 2 a Care provoacă tristețe Si: întristător, supărător.
2. [MDA2] obiditoriu, ~oare sm, a vz obiditor
3. [MDA2] obiduitor, ~oare sm, a vz obiditor
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL