1. [MDA2] obicnit, ~ă a [At: N. TEST. (1648) / Pl: ~iți, ~e / E: obicni] (Înv) 1 a Obișnuit. 2 a Caracteristic. 3 sns Datină.
2. [Scriban] obicnít n., pl. e. Cod. Vor. Obiceĭ.
3. [MDA2] obicni v [At: PSALT. 226 / V: (reg) ~ihni / Pzi: ~nesc / E: slv обикнѫти] (Înv) 1 A învăța. 2 A obișnui. 3 A suferi. 4 A tolera.
4. [MDA2] obihni v vz obicni
5. [Scriban] obicnésc v. tr. (vsl. obyknonti). Vechĭ. Primesc, învăț. Tolerez. V. intr. Locuĭesc.
6. [DER] obicni (-nesc, -it), vb. – 1. A învăța să, a primi. – 2. A admite, a tolera. Sl. obyknąti (Tiktin). Sec. XVI, înv.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL