1. [DEX '09] NĂUCIRE s. f. (Rar) Faptul de a (se) năuci. [Pr.: nă-u-] – V. năuci.
2. [MDA2] năucire sf [At: BIBLIA (1688), 2162/12 / P: nă-u~ / Pl: ~ri / E: năuci] 1-2 Năuceală (1-2).
3. [DLRLC] NĂUCIRE s. f. Faptul de a năuci; buimăcire, uluire.
4. [DEX '09] NĂUCI, năucesc, vb. IV. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni năuc; a (se) prosti, a (se) tâmpi; a (se) ameți, a (se) zăpăci, a (se) buimăci, a (se) ului. [Pr.: nă-u-] – Din năuc.
5. [MDA2] năuci [At: CONV. LIT. II, 95 / P: nă-u~ / Pzi: ~cesc / E: năuc] 1-2 vtr (A face să devină sau) a deveni năuc (1) Si: a (se) prosti, a (se) tâmpi. 3-4 vtr A (se) ameți. 5-6 vtr A (se) zăpăci. 7-8 vtr A (se) ului. 9 vr A munci mult.
6. [CADE] NĂUCI, ÎNNĂUCI (-cesc) vb. tr. și refl. A (se) zăpăci, a (se) ului, a (se) buimăci: o să mă năucească trîntorul cu minavetul lui (ALECS.); da mai lasă, omule, lingurițele cele, că m’ai înnăucit (VLAH.) [n ă u c].
7. [DLRLC] NĂUCI, năucesc, vb. IV. Tranz. A zăpăci (pe cineva), a ameți; a buimăci, a ului. Armele care mi se descarcă aici în groapă, în urechi, mă năucesc și mă înfurie. CAMIL PETRESCU, U. N. 403. Va rîde de acei ce caută să-l năucească cu niște stropituri ridicule. ALECSANDRI, S. 50.
8. [Șăineanu, ed. VI] năucì v. a (se) face năuc.
9. [Scriban] năucésc v. tr. (d. năuc). Zăpăcesc, înebunesc: l-aŭ năucit în bătăĭ, necazurile l-aŭ năucit.
10. [DOOM 3] năucire (rar) s. f., g.-d. art. năucirii
11. [DOOM 2] năucire (rar) s. f., g.-d. art. năucirii
12. [DOOM 3] năuci (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năucesc, 3 sg. năucește, imperf. 1 năuceam; conj. prez. 1 sg. să năucesc, 3 să năucească
13. [DOOM 2] năuci (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năucesc, imperf. 3 sg. năucea; conj. prez. 3 să năucească
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL