Definiție și ce înseamnă năstămit

1. [MDA2] năstămit, ~ă a [At: GR. S. V, 122 / Pl: ~iți, ~e / E: ns cf nestemnic] (Olt) Nepriceput.

2. [DAR] năstămit, -ă, adj. (reg.) nepriceput.

3. [DLR - tomul X] NĂSTĂMIT, -Ă adj. (Prin nord-vestul Olt.) „Nepriceput”. gr. s. v, 122. – Pl.: năstămiți, -te. – Cf. nestemnic.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [MDA2] năstrăpioară sf [At: DDRF / Pl: ~re / E: năstrapă1 + -ioară] 1-4 […]
1. [DEX '09] NĂSTURAR, năsturari, s. m. (Rar) Persoană care face sau vinde nasturi. – […]
1. [MDA2] năsturare sf [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~rări / E: năstura] (Rar) 1 […]
1. [DEX '09] NĂSTURAȘ, năsturași, s. m. Năsturel (1). – Nasture + suf. -aș. 2. […]
1. [MDA2] năsturea sf [At: BIANU, D. S. / Pl: ~ele / E: nasture + […]
1. [DEX '09] NĂSTUREL, năsturei, s. m. 1. Diminutiv al lui nasture; năsturaș. 2. Plantă […]
1. [MDA2] năsturăreasă sf [At: LM / Pl: ~ese / E: năsturar + -easă] (Rar) […]
1. [DEX '09] NĂSTURĂRIE, năsturării, s. f. (Rar) Atelier în care se fac nasturi; magazin […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro