1. [DEX '09] NĂSUC, năsucuri, s. n. Diminutiv al lui nas; năsușor, năsuț. – Nas + suf. -uc.
2. [MDA2] năsuc sn [At: CAZIMIR, GR. 51 / Pl: ~uri / E: nas1 + -uc] 1-2 (Șhp) Nas1 (1) (mic) Si: născior (1-2), năsușor (1-2), năsuț (1-2).
3. [DLRLC] NĂSUC, năsucuri, s. n. Diminutiv al lui nas. Ți-am șters năsucul de cînd erai atîtica. C. PETRESCU, C. V. 83.
4. [DOOM 3] năsuc s. n., pl. năsucuri
5. [DOOM 2] năsuc s. n., pl. năsucuri
6. [DLR - tomul X] NĂSUC s. n. Diminutiv al lui nas1 (1); născior, năsușor, năsuț. Năsucul cîrn și vînăt de frig al băiatului. cazimir, gr. 51. Ți-am șters năsucul de cînd erai atîtica. c. petrescu, c. v. 83. Fetița cu pălărie de pai, zulufi roșietici, ochi verzi, năsuc în sus. teodoreanu, m. ii, 346. Ține în brațe două fete... cu bube dulci pe lîngă năsucurile mucoase. stancu, d. 375. – Pl.: năsucuri. – Nas1 + suf. -uc.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL